Kahlil GIBRAN

1883-1951

Poetul Kahlil Gibran s-a născut la 6 decembrie 1883 în localitatea Bisharri (Liban). Studiile le-a urmat la “Colegiul înţelepciunii”, Beirut, 1896-l901, şi la “Academia Julien” – Şcoala de Arte frumoase,Paris,1903-l905. Opera poetică în limba arabă a lui Kahlil Gibran debutează cu volu­mul Muzica (1905) şi urmează volumele: Nimfele mării (1906), Spirite rebele (1903), Aripi sfărîmate (1912), O lacrimă şi un surîs şi Procesiunea (1918). Iar în limba engleză îi apar volumele: Nebunul (19l8), Înaintaşii (1920), Profetul (1923) şi Fiul omului (1928). Poetul Kahlil Gibran moare la 10 aprilie 1931 la New-York. Pentru revista POEZIA am ales poemul Nisip şi spumă din volumul cu acelaşi titlu unde autorul realizează o poezie dialectică,explicînd în cel mai înalt grad, fenomenul creaţiei, fixînd în liniile cele mai clare, contururile universului filozofic al creatorului. Poemul Nisip şi Spumă este doldora – pînă la redundanţă – de formele infinite ale vieţii şi întrebările ei; rămîne vizibil expresia unei gîndiri elevate şi a unei sensibilităţi ce ţine în lumină vibraţiile fiorului poetic – simbol des întîlnit aici.

NISIP ŞI SPUMĂ

Să nu ne pierdem vremea cu nimicuri sau cu subtilităţi,

Spiritul poetului şi acul scorpionului nu se înalţă oare cu-aceeaşi semeţie de la faţa pămîntului!

Arborii sînt poeme pe care pămîntul le desenează pe cer.

Noi îi doborîm şi îi transformăm în hîrtie pentru a trasa urmele vidului nostru interior.

De te încearcă dorinţa,de a scrie, nimeni altul

Decît

Spiritul nedeţinînd secretul, trebuie

să stăpîneşti cunoaşterea, arta şi magia:

cunoaşterea cuvintelor şi-a cîntecelor,

arta de a fi, fără de farduri

şi magia de a-i iubi pe cei ce te citesc.

Dacă ar fi să aleg între arta de a scrie

un poem şi extazul în faţa unui poem nescris, aş alege extazul. Este o poezie mai bună.

Dar tu şi toţi apropiaţii mă imţx vreţi întotdeauna să cad în păcat.

Poezia nu este o părere exprimată. Este un cîntec ce se-nalţă dintr-o rană deschisă

sau dintr-o gură ce surîde. Poezia este un torent de bucurie, de durere şi minuni precum şi o fărîmă de alfabet.

Toate cuvintele noastre nu sînt decît fărîmituri ce cad de la ospăţul Spiritului.

într-o zi i-am spus unui poet:

“Nu vei fi apreciat decît după moarte”

Mi-a răspuns:

„Da,  moartea dezvăluie  întotdeauna adevărul.

De-ai vrea, cu adevărat, să-mi cunoşti valoarea,

ai şti că inima mea copleşeşte mai mult decît

vorba

iar pasiunea mea se manifestă mai mult decît

scrisul.”

Poezia este înţelepciunea ce încîntă sufletul.

Cum poţi să cînţi cu gura plină de mîncare?

Cum îndrăzneşti să binecuvîntezi cu mîna plină de podoabe?

Prezentare: Victor STEROM

Traducere: Marian BAGHIU