George POPA

       Euharistia

 

Cuvântul nu-i doar sunet, ci e un magic gând

De cuminecătură unind pe om de lume.

Căci verb peren  e numai cel care este sfânt.

Iar restul de cuvinte sunt pulbere şi spume

În care se destramă nonsensul lor de rând.

 

     Drumul crucii

 

Alesu-un drum al crucii îl suie fiecare

Şi-nsingurat de oameni şi cer, este jertfit.

De unde vine geniul, ascultă ce chemare

Să-nalţe-o altă lume în acest cerc în care

Alt drum decât spre moarte din zori ni-e îngrădit ?

 

   Templul

 

Este-un infern al celor ce profanează cântul.

Poemul e un templu, nu e o cârciumă,

E-un zbor fără oprire, nu-i treaptă ultimă.

Din zorii veciniciei  poetu-şi cuvântul,

Din Dumnezeu esenţa-i îşi ia mereu răsfrântul.

 

      Homo politicus

 

Munţi uriaşi de vorbe în toate clipa suie

Şi ceru-l ameninţă să-l spargă cu-a lor larmă.

Dar suflul unui nufăr fragilul Babel sfarmă.

Iar gureşii se-neacă în mlaştina-amăruie

Rănindu-se-ntre dânşii cu-o infernală armă.

 

Ai grijă…

 

Gândirea noastră nu e un joc doar, de copii,

Ci gândurile-n lume rămân de-a pururi vii,

Iar cele mai înalte se-ntorc  în Dumnezeu.

Ai grijă, prin vecie, un gând hain de-al tău,

De s-o-ntâlni cu tine, în neant te va zvârli.

 

Dulle Griet  

          – Margot, turbata

   Tablou de Peeter Brueghel

 

Sinistru-i este gândul,

Viclean, sperjur – cuvântul

Hidos de egolatră,

Turbată-n juru-i latră.

 

Pe nări, prin ochi – văpăi

Revarsă otrăvite.

Din infernale văi,

Purtând în mâini cuţite,

Însângerează luna,

Luceferi căsăpeşte.

Cereştii harfe struna

Cu zbierete-amuţeşte.

 

Margot multiplicată

În lume-a năvălit,

Contaminând spurcată

Pigmei la infinit.

 

Valpurgica demenţă

Stigmat e şi esenţă.

Dans de miriapode

Al noului ev cod e.

 

Din creiere-n tărie-i

Serbare-a nebuniei.