Iluzie

Într-o după-amiază caldă

când soarele plin cobora spre apus

te furișai cu mine prin cotloane citadine

scuipau cu dexteritate semințe

la un colț de trotuar

șase țigănci înflorate și plisate

pe limba lor murdară vorbeau stridente

o multitudine de organe genitale

în speță muierești

și se îndemnau unele pe altele să facă.

Nu știu ce. Un vocativ de acțiune.

În piața de curând traversată

trei târgovișteni cu mustăți arogante

cântau Czardașul la acordeoane

și zâmbeau excesiv;

așa trecurăm noi amândoi neobservați

pe străzile Parisului în goană

ținîndu-ne de mână fără patrie

în căutarea celuilalt

în dicționarul amanților

în căutarea iluziei.

 

GheiŞă

Într-o noapte fantastică

a căzut din lună o bucată infinitezimală

peste inima mea

mai întâi m-a durut

apoi m-a luat de mână și m-a dus la oglindă

în fața mea o gheișă lunatică

ascunsă de o mină albă fără zâmbet

mi-a spus că toți bărbații sunt singuri

și că toate femeile sunt companii

vremelnice, tăioase, mascate,

m-a pus să îngenunchez

să mă îmbrac în luna senzuală

și să te invit la conversație

în dialect

un dialect erotic știut doar de noi

efemer ca bucata de lună și ca aburul de ceai

te-ai acoperit de singurătate,

ai masacrat oglinda

și ai spart ultima femeie îngenunchiată

care și-ar fi deschis inima și trupul

în noaptea fantastică.

 

Revolution

Am visat că mă măritam cu tine;

ciudat, de vreme ce măritișul nu mă încântă,

dar erai tu,

și atunci m-am îmbrăcat

într-o rochie simplă și oribilă

neagră cu verde cu tocuri subțiri

și cu o coroană uriașă de tul mov

arătam ca o varză roșie despicată și creață

și vorbeam franceză

iar tu zâmbeai,

cu toate tocurile mele tot erai mai înalt,

și din cauza ochilor tăi care zâmbeau la varza mea

am simțit cea mai caldă fericire.

Mama nu era de acord cu tulul mov,

probabil nici cu curbele mele sau rochia neagră,

dar când oare am acceptat eu sugestiile mamei?

Mai ales pășind spre altar,

unde într-un mod cu totul utopic mă așteptai tu,

am început să râd de felul cum mă îmbrăcasem

și de fericirea de care puteai să juri,

ca în orice vis idiot, că-i reală,

…care prin știința Ta ai creat pe om din lut

și i-ai dat suflare de viață, etc,

și de faptul că ne-am sărutat pe franceză

și tu mă iubeai de-adevăratelea în acel sărut

când în surdină se auzea swing

și în depărtare trecea un tren pierdut.

Când m-am trezit încă zâmbeam

și poalele îmi erau calde și pline de cerneală

iar în palmă îmi era scris un cuvânt,

evolution, pe care involuntar

l-am citit invers,

noi-tu-love,

lipsește un R, musai cu majuscule,

care să transforme aberația

într-o viață cu sens.

Mi-am frecat palmele,

cu apă, cu săpun, cu nisip, cu oțet,

mi le mai frec încă,

dar asta nu se șterge.

 

Păcat de pace

Într-o noapte la tine în cameră

sub pat o desperechierere de șosete purtate și umede

și o inimă abandonată purtată și umedă

se ascunde, pulsează, geme și zbate

pe pat la mine în camera o femeie

îmbrăcată în femeie

se-nvelește și plânge

că pe alte meleaguri e război

și când e război amanții se iubesc cu adevărat

nu au nimic de pierdut dacă și-o spun

ca și cum ar fi ultima oară

și principiile morale mor

și dativul etic moare, și rușinile mor

pe timp de război iubirii nu-i pasă de ele

în schimb acolo unde e pace,

ca în camerele noastre, de pildă,

femeile dorm singure

și o pereche de șosete abandonate

nu valorează nimic

într-o noapte ca asta

singurătatea e păcat.