RETROSPECTIVA

Îmbătrînesc

privind prin ceaţă

un vis ciudat

Ce-acoperă

Aproape

Întreaga-mi viaţă

 

 

*

De ce

o cale

cu atîtea

clipe grele?

E lumea

Plină

doar

de tragedii,

de rele?

 

De ce

O

Secetă

după

război?

S-adauge

înfometaţi

lîngă

eroi?

 

De ce

prin

labirint

în drum

spre „rai”?

Sîntem

doar

oameni

nu cobai!

 

**

Iar eu?

Am aţipit

cînd treaz

se cuvenea

să fiu?

S-aleg

la timp

n-am reuşit

să ştiu?

 

Am căutat

mereu

lumina

de amurg?

N-am vrut

să stau

Dar nici

Să fug

 

Voit

Mă

înşelam

eu

oare

că doar

tăcerea-i

binefăcătoare?

 

***

Acum

Pe scena

cu cortina-n

Jos lăsată

s-au perindat

secvenţe

din viaţă

ce

mi-a fost

furată!

 

Şi totuşi

Altfel privite

Observ

Că-n cele alcătuite

în clipele

neirosite

La fiecare

Mare pas

s-au rătăcit

şi gînduri fericite

Speranţa

a rămas!