JURNALUL UNUI SEVRAJ ANUNŢAT

oglindă uscată în lemnul de nuc

vorbirea se zbate monolog cu ascet

îţi scriu pentru ziua

pe care-am pierdut-o privind la eden

tu porţi acum sabie şi scut

înaintezi pînă mă întîlneşti

la margini de scolastică

apari dispari precum luciditatea

retrasă în poemele de atunci

(mai zărisem un individ

umbla cu nişte picături de ploaie

în locul degetelor

şi bîiguia rime troheice

fără urmă de îndoială

nu era nebun)

totul se înţelegea admirînd

partea de nord a copacilor

incendiul abia începuse

rug alb al neînţeleselor diversităţi

lacrima se topea pe reverul înroşit

mai la dreapta de malul efluviului

într-o cămaşă de părţi de vorbire

apa curgea de sus tot mai sus

în cristalinul închipuirilor tale

venise dimineaţa

înaltă rece subţire

foarte prezentă

a oprit vîntul şi s-a aşezat lîngă tine

visam la zidirea vidului în peretele din faţă

şi nu mă amestecam

nici o impresie