Le Grand Pays ( 6 ) / Ţara cea Mare
E vremea uitatelor drumuri
E vremea bărcilor fără ţărmuri
Ora-nţepeneşte-n cadrane, ridicol,
Orice dorinţă trece ca un miracol.
E vremea unor Noiembrii profunde,
A liniştii ce-n somnul lor pătrunde.
E vremea navelor fără de vele…
Îmi amintesc acele muzici de stele
Ce coborau peste grădini radioase
În primăveri cu murmure ceţoase…
De suflete îmi amintesc cum se-nălţau
Când iarba-ncremenit-o părăseau…
Şi-acele mâini, mai revedea-vom, oare,
Ce-nspre copilării îndepărtate ne ghidau,
Vedea-vom oare cerurile ce ne aşteptau
Şi, de pe mări imense, Ţara -cea -Mare ?
Versiunea în limba română: Constanţa NIŢĂ