… De Trebuinţă

Noaptea pleacă şi-n absenţa ta

Sclipirile sunt monştrii pe trotuare.

Te răstignesc să fii numai a mea

Pe zgomot de bărbaţi ce bat covoare.

 

Nu vreau neşansa unui biet covor

Căci tîmpla-i lîngă tine şi-i e frig,

Te chem cu gîndul altui dormitor

Să nu te spargi în braţe cînd te strig.

 

Nu-mi da firescul din lăută mută

Nici treptele ce-n noapte mă coboară,

Lasă-mi privirea dusă şi pierdută

Cînd toamna ta uşor mă înfăşoară.

 

Prăpădire

Ai plecat cu-o şoaptă mută.

Ţi-am dat poteci din visele mele.

Vorbele am crezut că-ţi sunt de-ajuns.

Ai plecat…

 

Noaptea te ruga să mai rămîi…

Ai plîns şi-ai plecat.

 

După mine-ai plîns. Şi după alţii.

Despuiată de suflet ai plecat.

Dă-mi nisipul vorbelor tale.

Te vreau. Încă. Mai e timp??!!…

 

Angajament

Îmbrobodit la cap

cu toate problemele noastre,

am luat uşor calea ospiciului

pînă la cîrciuma din colţ

şi-am udat toate năframele supărărilor

cu toate aghezmele din taverna uitaţilor creştinaţi.

Aşa îmbibat, am urmat clătinînd

drumul către tine

şi mieunînd cîteva neînţelese cuvinte

te-am asigurat şi anul acesta,

de toată afecţiunea.

 

Curăţenie

Vino, ia-mă de mînă

şi hai.

Ploaia ta este şi

ploaia mea.

Stropii ce cad pe

buzele noastre…

Sunt lacrimile noastre,

iubito.

Nu, nu e ploaia.

Ea va veni după…

După ce vom uda

răutăţile toate.

Ia-mă de mînă iubito

şi hai.

Lasă-ţi lacrimile

înfăşurate-ntr-un plînset.

Şi hai.

Vino să ducem dorurile

la uscat.

Pune-ţi cămaşa iubito

şi nu lăsa vîntul să intre.

Vezi, nu călca frunzele lipite pe asfalt

de freamătul ochilor mei.

Sunt spaimele noastre iubito,

picurate ca rouă.

Vino iubito, ia-mă de mînă

şi hai…