Fagurele irosirii

 

Ciripitul sticletelui auriu

se prelinge

printre crengile bătrîne.

 

Privirii mele

i se perindă

mii de fascicule de lumină…

 

Uliţa îmi povesteşte,

tuşind,

itinerariul spre scorbura

unui arbore multimilenar…

 

Umbrit,

în necunoscut,

încep să gust

dintr-un fagure abandonat…

După fiecare înghiţitură,

cu mai multă ardoare

muşc,

începînd

să definesc

întunericul…

 

Floare de cireş

 

Gînd pentru Japonia lui 11 martie 2011

 

Floare de cireş,

din cădere, alegi

fericirea modestiei…!

 

Tremur de ape

se încruntă către soare –

raze privirii proaspete

acordate pe osie…

Negrul mării invadează,

digeră suflet,

deformează giganţii,

munţii,

dealurile fine,

lacrimile grele

din păduri apuse…

 

Doar bolnavii tac,

înmărmuriţi

de frumuseţea florilor de cireş

abia ivite…

 

Grota

Un loc în inimă de munte

se lasă a fi văzut,

în cernerea unor priviri uimite…

 

Şoapte adînci se-ntrepătrund

prin firidele scoarţei bătrîne

care, acum ceva vreme,

erau înmuiate,

în fumul gros,

în ţipetele aleator-sălbatice…

 

Acest părinte

pentru viaţa neajutorată

din trecut

înlesneşte

atenţia privirilor înstărite

din prezent…

 

Neînţelegere

Tînărului vlăstar i se înţepenesc idei

în iedera majoritară…

Suferă,

plînge şi suspină,

îngheţat de promoroaca eternei…

Urîţit,

batjocorit,

îşi creşte ultimii muguri

răsfrînt pe glie…

Asemeni unui corn,

pledoaria ţărînei sună grav

în ecou, în trecut,

în interior,

neînţelegerii…