Trăim sub zodia urgenţelor şi a senzaţionalului, în caruselul delirant al evenimentelor cotidiene. Poezia, cartea, literatura îşi află tot mai greu locul în această lume grăbită şi înrobită de materialitate. Astăzi, ne aflăm în situația când foamea de cultură și, implicit, interesul pentru poezie trebuie provocate. Suntem chemați să găsim noi forme de dialog cu cititorii, noi modalități de relansare a lecturilor publice.

În acest sens, Festivalul  internațional Poezia la Iași a constituit o probă reconfortantă și revelatoare. Coborând poezia în stradă, „infiltrând-o” în viața cotidiană, ne-am putut convinge că ea are şanse de supravieţuire, că nu poate să dispară în marasmul cotidian, în amnezia socială.

Multe felicitări Primăriei municipiului Iași, domnului Primar Gheorghe Nichita, colegului Cassian Maria Spiridon, care în timpuri atât de complicate au reușit să adune atâtea personalități ale literaturii române în acest pol cultural care este Iașul. Vreau să cred că această întrunire inimitabilă va avea viață lungă.

CÂNTEC DE TRECUT STYXUL

               Lui Eugen Cioclea, in memoriam

Ieși Corbul din oglindă

Însoțit de-un Crai de ghindă.

-Ce vrei, Corbule, ce-ți pasă?

-Uite, ți-am adus mireasă.

-Ce ai, Corbule, -n sertar?

-Un inel frumos cu zar.

Ia-l, inelu-i pentru tine,

Să te-nsori cu Iacacine.

Era-n zori, era spre seară,

Lucrurile se surpară

Dinlăuntru în afară.

Iar mireasa jucăușă

Îmi schimbă cifrul la ușă.

Iar mireasa, neagră, tristă,

Își legă, nod la batistă,

Generația optzecistă.

Frunză verde-n pajiște,

Și-am ajuns la Margine,

Am ajuns la apa neagră

Unde-ajunge lumea-ntreagă,

Însoțit numai de iarbă.

Doamne sfinte, Demiurge,

Apa stă și malul curge,

Limita și Înzadarul

Îmi îmbracă inelarul.

Hai, bătrâne barcagiu,

Că-ți dau ortul pe-un rachiu,

Îți dau cartea, îți dau pixul,

Să mă treci cu bine Styxul.