Daniel ONACA – Din cărţile Nordului
Thomas Tranströmer sau muzicianul rezistent la ideologii „În miezul verde al nopţii la hotarul de nord al privighetorii. Frunze grele atârnă în transă, maşini surde gonesc spre linia de neon. Vocea privighetorii nu slăbeşte, stridentă ca un ţipăt de cocoş, dar frumoasă şi lipsită de ifose. Am zăcut în temniţă şi m-a căutat, suferind am […]
Aurelian Titu DUMITRESCU – Poezia cu mai multe epicentre
Volumul Ochii din fulger al poetei Maria Calciu (Editura Tracus Arte, 2013) conţine poezii în întregime suprarealiste şi scrise în totalitate de spirit şi pentru spirit. Mă voi exprima despre această lucrare indirect, cu multe parateze auxiliare şi nu voi da citate. Pe parcursul comentariului meu voi explica de ce. Pînă tîrziu după romantism poezia […]
Catinca AGACHE – Ion Ciurea Weidner sau Iubirea ca destin
Autor a şase volume de versuri[1], cu un debut editorial întârziat din motive ce ţin de biografic (Căutări, 1998), Ion Weidner Ciurea[2], emigrat în Germania în urmă cu 33 de ani (1980), este un poet român ce vine pe filonul patriotic de forţă Goga-Cotruş şi, în egală măsură, pe cel filosofic blagian, un liric sensibil […]
Ema ILIE – Raftul cărţilor de poezie
Ştefan Ciobanu, De-a buşilea prin aer. Poeme Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2013 Atent să evite picajul (poetic) mizerabilist, Ştefan Ciobanu preferă să privească lumea de-a buşilea prin aerul ozonat, al poeziei de esenţă tare şi sorginte mai degrabă modernă. Are altfel spus grijă să îşi asezoneze decupajul de felii de viaţă diurnă, fantasme soft şi […]
Leonida MANIU – Oda în literatura latină II
În absenţa unei mai accentuate propensiuni pentru exteriorizarea stărilor sufleteşti prin cîntec, romanii au manifestat o predilecţie mai susţinută pentru cultivarea odei. Adeseori, materia poetică ce pare, la prima vedere, a ezita între cîntec şi odă sfîrşeşte prin a dobîndi înfăţişarea acesteia din urmă. Din adîncimi psihice insondabile, cadenţele festive şi practice ale sufletului roman, […]
Lucian GRUIA – Poezie şi hazard
Conform DEX „hazard, hazarduri s.n. întîmplare sau concurs de împrejurări (favorabile sau nefavorabile) a căror cauză rămîne în general necunoscută; întîmplare neprevăzută, neaşteptată; soartă, destin.” Prima aserţiune relevă faptul că dacă eu nu cunosc cauzele unei întîmplări, nu înseamnă că acestea nu există, aşadar hazardul nu e absolut decît pentru mine, iar ultima accepţiune sugerează […]
Daniela ANDRONACHE – Jocurile hazardului în lirica soresciană
Cu mine se petrece/ Ceva./ O viaţă de om.[1] În constatarea aceasta pur umană pe care Marin Sorescu o exprimă în poemul Întâmplare, se regăseşte orice fiinţă raţională, lucidă, care este conştientă de propria existenţă. O viaţă de om este ceea ce se petrece cu fiecare dintre cei care s-au născut vreodată pe pământ. La […]
George POPA – Poezie şi hazard
Nu există hazard. Cum nu există nici predestinare. În univers nimic nu este întâmplător, insolit, iraţional. Ci toate evenimentele, fenomenele, faptele, tot ceea ce are loc punctual într-un anumit loc din spaţiu şi timp, constituie rezultatul „algebric” al conexiunii şi interacţiunii a nenumărate linii energetice venind din aproape şi din departe, de acum şi din […]
Miroslav BIELIK
Născut la data de 15 aprilie 1949 în localitatea Ostrý Grúň în Slovacia. A absolvit studii de biblioteconomie, pedagogie şi economie. A funcţionat la Martin, în cadrul instituţiei Matica slovenská ca bibliograf, director al Bibliotecii naţionale slovace, administrator al Maticei slovenská. Din anul 2011 îndeplineşte funcţia de director al Institutului pentru literatură a Maticei. În […]
Ljubomir SIMOVICI
Personalitate polimorfă, poet, dramaturg, romancier şi eseist, Ljubomir Simovici s-a născut la 2 decembrie 1935 la Užice (Republica Serbia). A absolvit cursurile gimnaziale şi liceale în oraşul natal, apoi Facultatea de Filologie a Universităţii din Belgrad, specializarea literaturi iugoslave şi limbă sârbă. Poezia sârbă contemporană identifică în Ljubomir Simovici pe unul dintre reprezentanţii ei cei […]