Cu ocazia Zilelor francofoniei (20-22 martie), grupajul de traduceri de mai jos îi omagiază pe câţiva dintre cei mai reprezentativi poeţi ai literaturii canadiene de expresie franceză din Québec.

Fondată în 1895, Şcoala literară de la Montreal a stimulat cu precădere creaţia poetică. Stă mărturie opera celui mai valoros poet simbolist canadian de limbă franceză, Émile Nelligan (1879-1941), discipol declarat al „poeţilor blestemaţi/ poètes maudits” francezi: Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud ş.a.

În 1903 i se publică o culegere de 107 poeme (Oeuvres complètes) prin care se face cunoscut în Québec, în Belgia şi Franţa. De o impresionantă lejeritate ritmică şi având ca teme recurente copilăria, dragostea, nebunia, muzica, moartea, poemele sale  fac dovada unui talent poetic strălucit.

Poezia canadiană se reînnoieşte în pragul celui de-al Doilea Război mondial, când modernitatea pune stăpânire pe expresia poetică a celor patru mari autori ai Québec-ului: Rina Lasnier, Alain Grandbois, Hector de Saint-Denys Garneau şi Anne Hébert. Confruntaţi cu angoasa singurătăţii, aceşti „ big four” se angajează într-o febră a căutărilor existenţiale şi spirituale similară celei din Hexagonul francez.

Între anii 1940-1950, Rina Lasnier (1910-1997) a înnoit poezia canadiană de inspiraţie religioasă prin forţa lirismului său reflexiv şi suflul versificaţiei sale ce se dorea a fi eliberată de constrângerile prozodice. Adaptându-şi versul la meditaţia  contemplativă a peisajelor înzăpezite ale Québec-ului natal, poeta se angajează în căutarea misterului originar.  Membru fondator al Academiei Canadiano-Franceze, în perioada 1939-1995 este premiată cu 12 premii literare şi medalii pentru bogatul său palmares de volume de poezie (36), dintre care reţinem:  Féerie indienne, Présence de l’ absence, Miroirs, L’ Arbre Blanc, La Salle des Rêves, L’Echelle des Anges, Femme plurielle, Le Soleil Noir, Le Langage des Sources.

Critica francofonă o apreciază ca pe „o voce universală ce vine parcă din străfundurile sufletului”.

Alain Grandbois (1900-1975) cultivă o poezie de factură simbolistă, uneori ezoterică, apelând însă la mijloace de o surprinzătoare transparenţă plastică. Poetul practică evaziunea prilejuită de fascinaţia naturii sălbatice creându-şi un univers magic ce uzează de registrele onirice pentru a explora, din penumbra  sufletului, adâncurile ceţoase ale eului, intimitatea eului liric. Motive baroce precum Vanitas vanitatum et omnia vanitas  ori  Sic transit gloria mundi se regăsesc în cele 6 volume de versuri, relevând fragilitatea şi tragismul condiţiei umane moderne.

Acestea sunt: Né à Québec, Les Voyages de Marco Polo, Les Iles de la Nuit,  Avant le chaos, Rivages de l’Homme şi Étoile pourpre.

Izvorâtă din dificultatea de a trăi plenar datorită bolii care i-a marcat existenţa, opera lui Hector de Saint-Denys Garneau (1912-1943) exprimă neliniştea sa metafizică, sentimentul tragic al singurătăţii, asceza spirituală şi obsesia morţii. Singurul său volum antum, Regards et Jeux dans l’ espace (1937) precum şi cele două volume postume: Solitudes (1943) şi Journal (1954) încearcă să deschidă poezia canadiană spre spaţiul modernităţii, uzând de versul liber şi marcând astfel o ruptură cu lirismul academic în vogă, până la acea dată, în Québec.

Anne Hébert (1916-2000) face la rându-i parte din grupul celor „big four” cu un bogat palmares de volume, din care: romane (10), volume de teatru (5), scenarii de film (8), volume de versuri (5). Acestea din urmă sunt: Les Songes en équilibre, Le tombeau des rois, Mystère de la Parole, Le Jour n’ a d’égal que la Nuit, Poèmes pour la main gauche.  De o jumătate de secol, opera sa ocupă un loc distinct în literatura canadiană de expresie franceză graţie rigorii şi complexităţii sale, dar şi capacităţii de a- şi apropria arhetipuri, simboluri şi mituri din care a construit armătura acesteia. A fost distinsă cu 25 de premii literare internaţionale. „ Cred în singurătatea ce se rupe ca pâinea graţie poeziei” – spunea scriitoarea instalată încă din anii ’60 în Franţa, rămânând însă profund legată de cultura Québec-ului natal, unde a descoperit bucuria de a „cânta nunta omului cu pământul”.

Revoluţia liniştită (La Révolution tranquille) a anilor ’60 – care a transformat radical societatea canadiană – a fost în primul rând una culturală. O editură celebră, Les Éditions de l’ Hexagone a reuşit să reunească vocile mai multor poeţi, coagulând specificul fiecăruia, de la exaltarea lui Yves Préfontaine, la fluiditatea lirică a lui Jean Guy Pilon şi de la amploarea epică a lui Gatien Lapointe până la explorarea memoriei şi a geografiei mitice a Québec-ului (Jacques Brault şi Paul Chamberland) – pe care această generaţie de poeţi îl doreşte reinventat, precum o altă, o nouă patrie poetică.

Constanţa NIŢĂ