PRZESTRZEŃ – SPAŢIUL

Priveşti dinaintea ta

în necunoscutul ceţos

şi se pare

că în acea întunecime

atingi spaţiul vieţii.

Începi alergarea

pe o linie abia schiţată,

concentrat

pe vârful propriului nas,

pricepând sensul duratei,

aşa fel, încât lumea întreagă

s-ar învârti

în jurul tău.

Ego-ul tău

acoperă limpezimea zilei.

Alergi,

te împiedici

închis în cercul greşit

al justiţiei.

Spaţiul

seamănă cu al scarabeului

care-şi cară cu sine

gogoaşa de resturi prin pustiu.

Iar lumea

este o calitate mereu neînţeleasă,

nelimitarea rătăcitoarei imaginaţii.

Şi, doar gândirea concentrată

pe propriul „Eu”

se consumă pe cursa cu obstacole…

Şi eşti aproape împlinit

dar realmente se petrece

doar de două ori –

să-nţelegi dimensiunile limitei

când faci primul pas

şi, mai târziu,

când îl faci pe ultimul…

 Lublin, 10.04.2013

 

ŻYCIE PRZESZŁO BOKIEM – VIAŢA A TRECUT PE ALĂTURI

 Am avut un vis în care

o stâncă mare

îmi apăsa

inima.

În acea stâncă

erau toţi acei ani

trăiţi

în contra

sensului existenţei.

Ceva avea să se întâmple,

ceva avea însemnătate,

precum

legătura în moarte

dintre Romeo şi Julieta…

Dar, era o iluzie,

iubirea egoistă a propriului eu.
Existenţa –

numai pe măsură subiectivă.

Simetria

s-a arătat a fi

interpretare geometrică.

Viaţa a trecut pe alături…

 Nałęczów 15.04.2013

 DAŁEM CI TAK MAŁO… – ŢI-AM DAT ATÂT DE PUŢIN

Ai avut mereu vocea 

semănând cu cântul ciocârliei.

Întotdeauna ai fost primăvară,

chiar toamnă şi iarnă.

Un astfel de ciripit

este ca rugăciunea trestiilor,

când le bate vântul

şi le-ndoaie uşurel.

Dar acum

ascult „Primăvara” lui Vivaldi,

pentru că taci

şi ochii-i ai concentraţi

şi trişti.

Cu muzica falsă

eu nu ştiu să mă împlinesc.

Oare ai de înţeles ceva

din timpul acesta

care ne înfrânge,

că ne înţepenesc mâinile,

ni se împietresc feţele

iar gândirea se face tot mai smerită.

Eu mi-amintesc mereu

altarele gotice,

unde ţi-am pus pe deget ineluşul

şi ţi-am dat vioara

care a purtat trilurile pe câmpii.

Aveai ochii ca smaraldele

uimiţi şi azurii,

ca pe feţele de copii,

iar buzele de coral

sărutate de spuma mării

şi ciripitul perlat

şi speranţa fericirii…

Traduceri de Alexandru G. Şerban