1. PRIZONIERUL IUBIRII

Astăzi, am redevenit eu

i-am trîntit uşa în nas tristeţii

mi-am trimis ochii în concediu

înot într-o simfonie de gînduri

stiloul meu are o infinită rezervă de visare

speranţele îmi masează umerii

împovăraţi de singurătate şi

îmi fac semnul crucii

pe fruntea creponată

visul şi somnul au dat cărţile pe faţă

amîndoi şi-au propus să mă răpească

pe mine mă amuză eforturile lor

ştiind că altcineva le-a luat-o înainte

eu sînt prizonierul iubirii şi

n-am nici cea mai mică

intenţie de-a evada.

 

2. INIMA MEA E O PASĂRE

vesela dimineaţă m-a luat de mînă

fereastra mi-a aruncat o privire sugestivă

i-am zîmbit politicos, dar ea insista

să-mi şterg pleoapele de melancolie

docil, mi-am logodit inima cu speranţa

scoţîndu-mi aripile de la naftalină

visarea e ca mersul pe bicicletă

odată învăţată, nu se uită niciodată

 

la micul dejun am spart seminţe de răbdare

am băut un suc de calităţi latente

apoi, mi-am pus ochelarii de vultur

fiind decis să-i fac o vizită misterului

 

soarele prietenos mi-a ţinut companie

copacii m-au învăţat să citesc urmele

pînă cînd vîntul mi-a suflat în ceafă

iar ploaia, mi-a mîngîiat sufletul

 

după plecarea ei, cu ochii minţii

am încercat să-mi desenez inima

dar, aceasta tot evada din tablou

în tablou, de la agonie la extaz

 

pînă cînd am înţeles cum îi scapă

ca un peşte printre degete raţiunii

inima mea e o pasăre în zborul

concupiscent pe tărîmul inocenţei.

 

3. CONTRACT PE DURATĂ NEDETERMINATĂ

zefirul intră agitat în camera mea

fără să mai bată la uşă

n-are răbdare să mă lase

să văd dacă filmul nopţii

se va termina cu happy-end

 

mă bate pe umăr şi gesticulează

cu voce tare, plin de entuziasm

amintindu-mi că aseară am semnat

un contract pe durată nedeterminată

cu norocul – domnul pe care oricine

şi l-ar dori ca invitat

cel puţin o dată în viaţă

 

mă asigură că sînt fericitul posesor

al unui bilet dus

cu destinaţia iubire

că în curînd ne vom petrece

serile în trei

dezbrăcaţi de secrete

prin palate de visuri

 

scoate şampania de la rece şi

propune un toast în cinstea

„incurabilului visător care

zboară prin labirinturile dorinţelor”

 

mă felicită pentru că nu am divorţat de speranţă –

eternul scut al sufletului meu

mă convinge că bigamia nu-i interzisă

dimpotrivă, în compania speranţei şi a iubirii

mă voi delecta cu un ménage à trois dumnezeiesc.