1950

Eram elev pe băncile şcolii, la Bucureşti.

Aveam un coleg cu acest nume.

Era un băiat înalt şi vesel,

Cu o pieptănătură asimetrică, rareori domesticită.

El nu vorbea nici de fete, nici de sport,

Nici de băutură, nici de politică,

Dar în ochii lui strălucea o lumină indescifrabilă!

De fapt, eu nu îl cunoşteam prea bine,

Dar, atunci, el mi-a lăsat o impresie stranie,

De pasăre închisă în colivie.

 

1965

L-am întîlnit pe Miron, din întîmplare, pe stradă la Bucureşti,

Înconjuraţi de zgomotul maşinilor si trecătorilor.

În atmosfera sufocantă a oraşului comunist,

El mi-a recitat o poezie scrisă de un poet în închisoare.

Poemul nu era politic,

Dar, în comunism, totul este politic.

Era un naiv? Un visător?

Era un somnambul? Un provocator?

N-am înţeles prea bine!

Dar, atunci, el mi-a lăsat o impresie stranie,

De pasăre închisă în colivie.

 

2013

L-am întîlnit pe Miron Kiropol

Într-o altă ţară, într-un alt oraş,

Într-o altă limbă, într-o altă civilizaţie.

Alte obiceiuri, alte timpuri !

Ne-am despărţit tineri, ne-am reîntîlnit bătrîni.

Ne-am despărţit elevi, ne-am reîntîlnit pensionari.

Dar, cu toată tăcerea unei jumătăţi de secol,

Contactul s-a restabilit imediat.

El era, acum, un poet cunoscut, artist apreciat,

Traducător strălucit, autoritate literară indiscutabilă.

 

Eu nu îl cunoşteam prea bine – încă –

Dar, acum, el mi-a lăsat o impresie stranie

A unei păsări care zbura timid

Fără să ştie prea bine pe ce ramură trebuia să se aşeze ;

Impresia unui înţelept care predica în deşert,

A unui ascet care făcea greva foamei în mijlocul unui supermarket.

Şi am înţeles, în sfîrşit, că întîlnisem un adevărat poet.

 

Dragă Miron,

Scuză-mă că am îndrăznit să mă exprim în această limbă străină:

Limbajul cuvintelor sincere

 

UTOPIE

 

Cît este de frumoasă teoria, înainte de a fi pusă în practică!

Cît este de dulce Utopia, înainte de a cunoaşte

Amărăciunea fructelor ascunse cu dibăcie !

Cît este de seducătoare ideologia, înainte de a fi pusă în aplicare

Ca să ajungă să facă din « insuportabil » un decor de toate zilele!

Cît este de minunată minciuna, înainte de a deveni

Un adevăr obligatoriu!

Ce delicioasă este ameninţarea, înainte de a înceta să mai fie

Un simplu artificiu de declamaţie!

 

Cu toate acestea, teoria era exactă,

Pentru că Marele Preşedinte pe viaţă, însuşi, este cel care a spus-o !

El, Tatăl mult iubit al naţiunii,

Geniu al munţilor şi al deşerturilor,

El a explicat bine, a arătat şi a demonstrat

Că teoria era adevărată şi justă!

În plus, el a indicat perfect drumul de urmat

Către « viitorul luminos » !

 

În portretele lui, multiplicate la infinit,

Mîna sa dreaptă indica cu exactitudine

Direcţia drumului de urmat:

Totalmente către est şi la douăzeci şi şapte de grade, precis,

Deasupra orizontului !

Marele Preşedinte etern

Indicase precis drumul de urmat !

Dar oamenii nu au tratat cu atenţia necesară

Această « genială indicaţie »!

 

Cu toate acestea, teoria era exactă,

Nu pentru societatea oamenilor,

Ci numai aplicată la societatea furnicilor!

Furnici roşii, furnici galbene,

Furnici verzi sau kaki, indigo sau violet.

Teoria era exactă, căci furnicile

Puseseră în practică această societate utopică

Încă din noaptea timpurilor,

Dar fără să fi citit nici cel mai mic cuvînt din « operele complete »

Ale Marelui Om, « Geniu al Revoluţiei ».

 

Cît este de frumoasă teoria, înainte de a fi aplicată !

Cît este de dulce Utopia, înainte de a o cunoaşte în toate detaliile !

Căci, după punerea ei în practică, în societatea oamenilor,

Ea a dat naştere

Unei întreprinderi criminale de mare anvergură,

La un regim de teroare sofisticat şi pervers,

La o hecatombă fără egal !