Neîndemânatic

 

mâinile-mi tremură în timp ce rup pâinea,

sunt un neîndemânatic incurabil,

sunt ageamiu în timp ce trec marea, iar când mă ascund, fac zgomote eu

gura mea e stângace atunci când iubeşte, sunt un novice în oglinda bărbierului,

sunt ageamiu când tuşesc din cauza tutunului

când beau o lingură de ciorbă, sunt priceput în a o vărsa

stânga dreapta mea sunt neîndemânatice, vreascurile-mi sunt ageamii

 

până şi visele-mi sunt ageamii,

mă trezesc brusc în clipa cea mai frumoasă,

sunt ageamiu când îmi fac o poză cu o statuie,

felu-mi de a mulţumi îmi este neîndemânatic, vorbele mele de mulţumiri la fel

aflat între două persoane, privirea mea o caută pe cea de-a treia,

de-aş cădea întâmplător în mreaja dragostei,

viitorul îmi este ageamiu şi chiar într-o zi am să mor tot ageamiu.

Din volumul Chiorul, Editura Everest; Istanbul 2012

hoţul

 

nu te mai zbate în zadar, oricum te afli pe patul de spital

nu ai putut să îndoi soarele din încheieturi

praful ce ţi se ridică din glas îţi arde gâtul

pe când nu ai putut să schimbi cursul nici unei ape

 

du-te şi citeşte hârtiile pe care le-ai ascuns în pereţi

despătureşte pânza pe care ai ţesut-o atât

în câte lumânări ai suflat din senin

firele albe ce ţi se zăresc în perciuni

sunt o scară goală sprijinită de cei patruzeci de ani

 

se spune că omul se fură pe sine gram cu gram

că moare râzând în timp ce trăieşte

ştii bastonul acela al tău cu cap de leu

astfel ţi-a pus piedică umbra ta amice

Din volumul Chiorul, Editura Everest; Istanbul 2012

să nu faci nimic

 

timp de câteva ore câteva zile pe an omul

trebuie să tacă fără să facă nimic

trebuie să uite de sine să uite de toată lumea

asemenea unui ceas ce a stat în vid

 

timp de câteva ore câteva zile pe an omul

trebuie să îşi închidă nu numai ochii ci şi capul

într-un hambar al uitării

omul trebuie să facă asta pentru a rămâne în continuare om

 

nu trebuie sa facă nimic, nu trebuie să facă nimic

omul trebuie să se încuie pe sine cu mâinile sale

şi să arunce cheia afară

trebuie să îşi scoată pielea

şi să o lase la soare spre uscare

Din volumul Varul, ed. a II-a, Editura Everest; İstanbul 2011

Versiunea în limba română: Acmambet Sunia ILIAZ