LINIŞTEA DIN CERURI

De ce voi, cei adormiţi locuiţi acolo sus

Şi privegheaţi din ceruri sufletele noastre,

Cu serile nopţii devin tot mai albastre

Cînd steagul se duce spre Apus.

 

Să nu-i tulburăm pe cei ce locuiesc în ceruri

Acolo e linişte, pace şi dreptate.

Pe pămînt e plină lumea de păcate

De boli, vaccinuri şi de seruri.

 

Din cînd în cînd se-anunţă Apocalipsă

Cititorii de Biblii ne prevestesc sfîrşitul,

Să nu ne temem: albastru-i egal cu infinitul

Şi să ne-nvîrtim cu toţii pe elipsa

Celor care locuiesc în ceruri…

 

ÎNTUNERIC ŞI LUMINĂ

Trec pe lîngă mine umbre şi ies umbre

E neagră ziua şi noaptea-i şi mai neagră,

Oamenii sînt negrii şi tu eşti neagră, dragă

S-a stins lumina-n ceruri, stelele au devenit sumbre?

 

Nicăieri lumina nu s-a aprins căci nu mai văd lumină

Voi avea destul întuneric în tristul meu mormînt,

De aceea daţi-mi lumină mare pe acest pămînt

Zile cu mult soare şi nopţi cu lună plină!

 

Parcele nu mi-au purtat noroc

Toate le-am făcut cu împotrivire.

Voi care mi-aţi dăruit un dram de iubire

Iubirea mea, acum să v-o întorc la loc?

 

Unii spun că norocul omul şi-l croieşte

Omul zice, că oamenii sînt sub vremuri.

De citeşti istoriile te cutremuri

Cînd vezi acela care nu face nimic, el hotărăşte.

 

Vai, Parce, daţi-mi putere şi înţelepciune

Să-i pedepsesc pe hoţi, netrebnici, proşti şi făţarnici.

Pe cei bogaţi care nu sînt harnici

Să proslăvesc făcătorii lumilor bune !

 

ASCULTĂ-MĂ…

Ascultă-mă arin, ascultă-mă mesteacăn

Voi ce-aţi fost martorii copilăriei mele,

Nu-mi mai amintiţi de lună şi de stele

Cînd vise nu mai am.Şi ochii mi-s în ceaarcăn.

 

Ascultă-mă pîrîu, ascultă-mă izvor

Ce-aţi îngînat cu mine primele cuvinte;

Nu vreau să-mi mai aduc aminte

De fraţi numai de părinţi şi surori de dor…

 

Ascultă-mă lună, ascultă-mă pădure

V-am colindat ani la rînd în lung şi-n lat,

Ştiu că voi deloc nu m-aţi uitat

Şi nici n-aţi pus pe cineva să mă abjure !