Iubire rănită

Încălţa poteci cu pasu-i mic,

Pe creste de răşină era cît un pitic

Şi răsuflînd uşor punea capul pe lună

Adunînd cu gîndul stelele la stînă.

 

Mulgea din vise basme şi zicale,

Îngerii cu flori ieşeau în cale,

Aveau aripi din neted curcubeu

Şi printre îngeri s-a oprit un zmeu.

În clipa încercării, în rătăciri aprinse

Muntele izvoare de lumini cuprinse

Şi o pitea fierbinte în razele de soare

Să nu fie văzută în zi de scăldătoare.

 

Doar frumuseţea ei mai frăgezeşte dorul

Ce-n irisul celest îşi mai croieşte zborul,

Apoi îşi lasă trupul în iarba din poteci

Unde cresc fragii buzei pe care îi culegi.

 

Visezi să-ncalţi oricum ninsorile cu dînsa,

Ecoul inimii peste armindeni plîns-a

Cînd vrăjitorul adunător de stele

I-a rănit iubirea, apoi i-a pus pingele!

 

Clepsidra de nuferi

Coasa lunii face potecă printre nuferi,

Zîmbetul meu te face să suferi,

Apare un inel în valul eliberat,

Un semn prin care vrei să fiu bărbat.

 

Ai smuls inelul lunii din ape cu ciudă

Furîndu-i timpului din trup o secundă,

Am încercat pe rînd să reparăm greşeala,

Era tîrziu, tîrziu ne prinse oboseala.

 

Ne-am distanţat de ochi şi am albit,

Clepsidra de nuferi în pietre s-a zdrobit,

Timpul din start refuză orice măsură,

Între noi luna albastră se umple de ură!

 

Şi m-am dus…

Şi m-am dus şi nu m-am dus

Ca o umbră peste sat,

Am pus semne pe un fus

Ars de marele păcat.

 

Am făcut gheme de vise,

Am ţesut covoare moi

Dar iubirea mi se stinse

În mocirle şi-n noroi.

 

Am plantat şi n-am plantat

O sămînţă de iubire

Şi cu lacrimi am udat

Urmele de pomenire.

 

Puncte sînt crucile-n deal,

Se-ndesesc mormintele,

Umbra mea merge pe-un cal

Înflorind cuvintele!