S-a născut Wadowice, oraş legat azi de numele Papei Ioan Paul al II-lea şi de cel al poetului Emil Zegadłowicz, primul scriitor polonez care traduce un florilegiu din creaţia eminesciană și nu numai. A studiat la Facultatea de filologie polonă şi de limbi romanice a Universităţii Jagiellone din Cracovia. Debutează în 1925 în paginile almanahului Czartak, redactat de acelaşi Zegadłowicz. Publică în acelaşi an volumul Fericire în oraş străin. Din 1929 locuieşte la Varşovia. În anii 1938 – 1939 este redactor la revista Skawka.

Dintre cele 18 volume de versuri publicate amintim: Flăcări în spini (1974), Giordano Bruno – poem (1953), Versuri (1957), Înaintea nopţii (1961), Vremuri fără nume (1964), Poezii (1968). A transpus în polonă din lirica antică şi pe poetul ceh, laureat al premiului Nobel, Jaroslav Seifert.

IARMAROC

Stele au dispărut ca fetele

care se scaldă

noaptea.

Am rămas singură.

Sînt Aripă a zorilor

pe întinderile luncilor.

În iarbă-i cuvîntul drag:

– te iubesc…

Luminează ca un diamant pierdut.

E bucuria

pe care soarta ne-o răpeşte

aşa – din cînd în cînd.

Mie să-mi daţi

geamurile colorate toate la un loc

în care-au ţintit

gloanţele rătăcite din iarmaroc.

Ele îmi sînt mai dragi

decît diamantul strălucitor

mîngîiat de vîntul uşor.

Daţi-mi dragostea înapoi

să nu mai rătăcească

pe meleaguri străine prin văi.

Daţi-mi înapoi căldura umerilor,

să-mi puteţi spune, în singurătate,

că sfîrşitu-i pe-aproape