şi cum suflă vîntul
şi cum suflă vîntul prin apartamentele
noastre şi ne stinge lumînările din suflet
cine o să mai stea aprins cine va sta treaz
să-l surprindă pe înger pe înger cum vine
spre dimineaţă cu chibritul aprins
pentru a da foc la fitile şi a lipi peste ferestre
imagini ieftine iluzii ca noi să credem
că trăim între-o lume mai vastă
nu între-o insulă de beton pierdută
(o cămilă în deşert) în nisipurile din fosta
mare getică
şi cum suflă vîntul pe sub hainele noastre
şi pe sub străzi ridicînd fusta celei cu coasa
de i se văd oasele lustruite de atîta purtat
şi nimeni în calea ei să fugă spre ai face
o bucurie numai spaima noastră o mai
încîntă nu e îndrăgostită decît de gîturi
le pune colier cu tăiş
coasa ei este instrument de scris
şi numai îngerul mai poate şterge
pe unde scrie ea
şi cum mai bate vîntul aici la poalele
colinelor verzi unde şi acum animalele
îşi caută un conducător şi noi stăm zgribuliţi
aproape adormiţi cînd somnul va fi pe aproape
va veni îngerul ca un hoţ va turna ulei
în lămpi în vise şi în pleoape
şi toate vor adormi atunci în cer şi pe pămînt
iar noi vom înţelege limba păsărilor
însă va fi prea tîrziu Dumnezeu va fi
şi el adormit va pluti fluturînd între lumi
ca rufele puse la uscat pe o frînghie
de spînzurătoare
să fii un om
să fii un om precum o cafea tare
şi amară oricine să te bea
pentru a se trezi din somnul
metafizic
să fii un om care stă în picioare
un baobab singuratic în savană
cărţile de tarot să nu te afecteze
nici sefiroţii şi nici alambicurile
ce distilează durerea
să fii vertical cum verticală
este orice lumină
gîndurile tale să bată ca un clopot
dar numai îngerii să le audă
să vezi lumea fără să pleci
din apartamentul mizer
dintr-un cartier muncitoresc
să ştii care este secretul şi
să-l spui tuturor atît de direct
încît nimeni să nu înţeleagă
te-ai născut ori prea tîrziu
ori prea devreme trăieşti decalat
cu o mie de ani faţă de vremea ta
să fii cel mai bun asemeni cărţii
ce se vinde înainte
de-a fi scrisă
să fii o putere care nu se arată
dar se simte în vulcanii ce stau
să erupă
să fii în centrul pămîntului
şi în inima oamenilor