SÉRÉNADE  TRISTE/ TRISTĂ  SERENADĂ ( vol. Oeuvres  complètes, 1903 )

Ca nişte lacrimi de-aur din sufletu-mi se scurg

Frunze-ale fericirii ce tot cad, în amurg.

Voi cădeţi în grădina din visul de- argint

Spre care mă-ndrept, răvăşit, de-al vântului alint.

Din arborele intim cădeţi, răpuse, hai- hui,

Peste tot, pe aleea cu albe statui.

Culori din alte vremuri, de rochii cu jupon,

Când vânturile toamnei sunau prelung din corn.

Voi cădeţi, şi-n cădere, antrenaţi agonii,

Cădeţi mereu preapale, unite-n armonii.

Aţi căzut iar în zori, printre brazde şi spini,

Şi mi- aţi plâns chiar din ochi şi mi-aţi căzut din mîini.

Ca nişte lacrimi de-aur din sufletu-mi deşert,

Pe anii mei cei tineri, cad frunzele pe piept.

LE  VAISSEAU D’OR /  VAPORUL DE AUR (vol. Oeuvres complètes, 1903)

Fusese-un Vas imens, din aur greu, masiv,

Cu pânzele-n azur, pe- o mare- ndepărtată.

Cyprina- ndrăgostită, cu plete- n vânt, bronzată,

Se întindea la provă, sub soarele torid.

Dar se- ntâmplă să-l lovească -ntr-o noapte anume

O stâncă din Oceanul unde cânta Sirena.

Oribil, naufragiul îi înclină carena,

Spre racla cea deschisă- n adânca genune.

Fusese- un Vas de aur ce-n coapsa eterată

Purta comori ascunse din care mateloţii

Dezgust, Nevroză, Ură îşi disputară- ndată.

Ce-o mai rămâne, oare, din el, după potop ?

Dar din rănitu- mi suflet – corabie părăsită ?

Ce- n hăuri de visare s- a scufundat de tot…