REFLEXII
Pe ape limpezi vin semne vitale
Din cer pînă la firul de fîn verde
Tot ce se naşte nimic nu se pierde
Sub taina unor legi universale
Intră-n rezonanţă cu pomii din cer
Sufletul meu însetat de rodire
Sta-n cumpăna lumii plin de uimire
Şi-n sonetele mele plînge stingher
Zboară din versuri păsări migratoare
Nori de aripi cresc din visele mele
Cum emană miresmele din floare
Vede-n mine natura ca-ntr-un crystal
Reflexii vagi din nenăscute stele
Între două stări cu oglinzi de metal
IMAGINI TRĂITE
Cu lacrimi de cristal plînge vremea
Un copil cu sînul plin de cireşe
Fuge prin ninsoare de măceşe
De simt şi-acum în mine spaima grea
Cine să fie cel ce nu mai este
Prin cîte imagini trecem şi nu vrem
Să ştim că tinereţea doarme-n poem
Şi din trecut vine altă poveste
s-au pitulat în gînd amintiri ce dor
pe malul nopţii ce vine ies castori
se frînge sufletu-mi în zbor de condor
pînă cînd spirit al meu mai poţi să mori
să te mai hrăneşti cu ale lumii candori
de trec în starea apei prin nori de zori
ZBOR FĂRĂ MARGINI
Trăiesc în absolut ca pasărea-n zbor
Bate-o aripă-n real şi-alta-n mister
Mi-e sufletu-mi orb şi bolnav de eter
În memoria apei tainic cobor
Fluturi de nisip sub pleoape de cristal
S-a cuibărit mitul în vremea de-apoi
Geneza lumii visează-n cifra doi
În şirul impar reflexii de opal
Destine în sine arderi divine
Eul meu se mistuie-n flăcări sacre
Pînă la rod toate fructele-s acre
Cum razele din ou îmi sunt străine
Stau în gînd ca un înger în oglindă
Nu poate nimeni zborul să-l cuprindă
OGLINZI VERZI
Umbra toamnei din vers tainic mă soarbe
Au miros de sînge literele-n cer
Stau în sonet ca-ntr-o cetate de fier
Natura scrie-n lucruri semne oarbe
Litere roase de nori de lăcuste
Aripa nopţii se-ntinde sub pleoape
Îi simt bătaia atît de aproape
Căile verii sunt tot mai înguste
Orb între imagini şi-atît de stingher
Alfabetul apei învaţă viaţa
Mă va trece moarte prin năpraznic ger
În oglinzi galbene chipul mi-l pierde
Prin lanuri de maci plînge dimineaţa
mi-e sufletul aprins în cîmpul verde