Arno HOLZ

S-a născut în 1863 în Rastenburg, Prusia de răsărit şi a murit în 1929 la Berlin. A fost un poet şi dramaturg german al naturalismului.

 

Prima ciocîrlie

Printre gropi şi tufişuri

cu gulerul ridicat,

cu ambele mîini în buzunare

hoinăresc în

dimineaţa de martie.

 

Iarbă veştejită,

bălţi lucitoare şi pîrloage negre

cît văd cu ochii.

 

La mijloc, la jumătatea orizontului alb,

ca încremenite, un rînd de sălcii.

 

Eu stau pe loc.

 

Nicăieri nu se aude nimic. Nicăieri nu-i încă viaţă.

Doar aerul şi peisajul.

 

Şi fără soare precum cerul

îmi simt inima.

 

Deodată – un sunet!

 

Şovăielnică, gingaşă, tremurată jubilare

care, încet, urcă tot mai sus!

 

Cat spre nori.

 

Deasupra mea, rotindu-se, descrescînd, fluturînd, învîrtindu-se,

fericită în penetul ei, de neobservat,

negru punctată, cîntînd tare

prin lumina care se revarsă limpede

prima ciocîrlie.

 

 

Afară…duna

Afară…duna

 

Izolată…casa

montană

la fereastră…ploaia.

 

În spatele meu…tic tac…un ceas,

fruntea mea

spre…geam!

 

Nimic.

 

Zero…virgulă…zero!

 

Totul

a trecut!…Totul…s-a dus

 

Totul

distrus, pierdut!

a fost

 

Gri…cerul…gri

marea

şi…gri…

inima.

 

Eu sunt…o stea

Eu

sunt…o

stea

 

Eu

…strălucesc…

 

Tristă…implorând,

palidă, cu lacrimi,

ridici…spre mine…faţa.

 

Mâinile

tale…plâng:

« Consolează-mă ! »

Eu

…strălucesc…

 

Toate razele mele

tremură

în

inima… ta

 

TraducerI din limba germană: Mircea M. POP