Dacă poezia este sinceritate, spune undeva Iannis Ritsos, atunci necesara pătrundere în literaturitate a textului, în același univers sufletesc al creatorului ,,este inaccesibilă». Vom spune că este necesară, de asemenea, situarea unui poetic Holter* pentru înregistrarea parcursului concepţiei poetice, înfruntând astfel multele obstacole*[1] care se întâlnesc.
De creaţia poetică și de personalitatea Iotei Partheniou s-au preocupat și s-au pronunţat în mod elogios profesori universitari valoroși și traducători – Konstantinos Nikas din Italia (Hai ricevuto le mie lettere ?), Nikos Hadjinikolau (A moze to ja ?) din Polonia, Nikos Katsalidas (Mos u fsheh… do te te giej) din Albania, Valeriu Mardare din România, revista ,,Cronica” (articole adunate ]n volumul ,,Spiritul elen – sinteze europene”, 2008) și ,,Dacia literară” (2011).
Noi am făcut cunoștinţă într-o oarecare măsură cu poemele sale în ultimii cinci-șase ani… Am întâlnit-o chiar pe domnia sa, în atmosfera de neuitat a redacţiei revistei literare ,,Ipeirotiki Estia” (,,Vatra Epirului”), a distinsului director și scriitor Dimosthenis Kokkinos, în perioada anilor `80, păstrând de acolo frumoase aduceri-aminte…
În trăsăturile de penel care urmează, nu intenţionăm să ne raportăm la anumite figuri literare (metaforă, simbol, personificare ș.a.), condiţii de bază ale creaţiei literare la care facem referire. Încercăm să ordonăm în mod armonios ,,cosmosul” poetic al Iotei Partheniou cu lumea sa interioară-sufletească. Iota Partheniou constituie de altfel o personalitate literară cunoscută, impunătoare desigur prin trăirile și rememorările din spaţiul personal de lucru, fiind totodată pedagog, membru în consiliul profesoral la Universitatea din Ioannina, având așadar atingerea emoţională necesară în relaţie cu elevii și studenţii, fiind de asemenea binevenită în școli, gimnazii, universităţi, întâmpinată întotdeauna cu dragoste de către tineri.
Micului maestru
(Frumoșilor adolescenţi)
,,Unde decorezi corăbioare de hârtie
…
Micului maestru
Care te face din nou adolescent
Cu tatuaj pe umăr
Gorgone
Piraţi…
Sau pe Alexandru cel Mare”.
Vocea poetică a Iotei Partheniou este pătrunzătoare, deţine o mare sensibilitate, delicateţe, exprimând destule bucurii și tot atâtea tristeţi, totuși de un optimism susţinut ,,în acest clar-obscur cosmos al nostru”.
Spre deosebire de alţii, se constată în poeziile sale cum este ridicată permanent o provocare, cu alte cuvinte logosul său poetic incită lectorul la un dialog de durată cu multe întrebări, la care se așteaptă sau nu un răspuns, în conceperea poetică a fenomenelor și lucrurilor.
Haris
,,O, Haris, cel preafrumos,
A purtat cunună de iederă…
A trudit în toate subteranele gliei
A lăsat în urmă fiecare
Gaură neagră
Suliţa
Cununa… „.
Iota Partheniou posedă o zestre de mare preţ, cunoașterea literaturii neogrecești și europene, iar legăturile sale spirituale cu poeţi precum Konstantinos Kavafis, Cesare Pavese, Arto Guboysian, Miroslav Holub, Iannis Dalas, Hector Kaknavatos, Manolis Anagnostakis, reprezintă o dovadă în acest context. Fiecare cuvânt al ei înseamnă mișcare, și împreună cu acesta toate lucrurile se mișcă, întreg cosmosul.
Alegerea cuvintelor la Iota Partheniou nu este o alegere ușoară, ci este un alt mod de ordonare a acestora. Verbul și substantivul sunt prezente pretutindeni. De aceea, ele sunt practic respiraţia, fiinţa și mișcarea universului poematic. În calitate de voce statornică a logosului poetic, scriitoarea selectează îndeosebi adjectivele-epitete și substantivele, frumuseţea catalizatoare, închegată a poemului.
Nekya/ Bântuire
,,Niciun cuvânt”*
Pașii de dansator
În întuneric.
Bântuirea.
Cununa
Himerelor”.
*Cesare Pavese – Manolis Anagnostakis
,,Extragere de radium e poezia”, spunea poetul rus Vladimir Maiakovski, care nu era doar slăvitorul sistemului socialist, ci era și un critic sever al acestuia. Lucru anevoios, așa cum este faptul de a extrage radiu, tot așa de dificilă este selecţia cuvintelor în cuprinsul poeziei, și desigur și în poemele literatei la care ne referim.
În poezia Iotei Partheniou distingem în mod frecvent un anumit aspect, acela al reluării, repetării cuvintelor ori al re-întâlnirii acestor cuvinte. Toate acestea sunt în măsură să intensifice sentimentele și înţelesul semantic al unei cuprinderi fantastice a lucrurilor și fenomenelor.
(Exemplu) A plecat.
,,A plecat trupul ei”.
Toată noaptea
Au venit
Pe când trupul a plecat.
Oh, alergăm, alergăm din dragoste.
,,Sei la morte” (,,Ești moartea”).
Trebuie să mai remarcăm și folosirea cuvintelor precum corabie, râu, arbore, păsări, ploaie, insula, dragoste.
Mitologia corpului
,,Deodată m-a cuprins focul*
În ce chip n-am știut. Am luat doar o zdreanţă.
Mai târziu – trupul meu.
L-am strivit. Iară și iară.
Până la urmă l-am stins.
Apoi l-am purtat
Pe pietrele cele mari.
O, nu, nu, acest chip
– Chipul meu –
Între cele două
Palme ale mele…
Eram
Chiar veșnicia
Spuneau ei.
Eu
Tot spuneau…”
Pronumele personal ,,eu” nu are, de fapt, caracter personal, nu deţine o întrebuinţare personală. Acesta trimite ori duce cu gândul și la ,,celălalt”, sau la ,,noi”, precum și la alte creaţii asemănătoare. Altfel, pentru o persoană cu asemenea energie și vitalitate, un astfel de egocentrism va fi fost cu siguranţă nepotrivit. Pentru Iota Partheniou, natura, iubirea, lumina, amorul, moartea, trupul posedă și o dimensiune imaginară.
Konstantinos Kavafis – se împlinesc anul acesta 80 de ani de la moartea scriitorului – scria următoarele: ,,Frumuseţea, așadar, am urmărit-o…”. În lirica Iotei Partheniou, în principal, frumuseţea semnifică atât desăvârșirea în poezie, însă nu numai, frumuseţea fiind de tip erotic, precum în poemul care urmează:
Fie-ţi nopţile din trup
Însă, ce să mai facă
Două capete de telefon, legături
Nopţile ca două
Trupuri deznădăjduite
În dragoste.
Acele linii dintâi, liniile…
Înnodând vocea ta
În adâncul fântânii
O pierd încet
Picuri-
Picuri.
Ca să fii iar din trup.
Iată nervuri
În zbor.”
Din câte cunoaștem până acum, din creaţia poetică a Iotei Partheniou, putem să concluzionăm că aceasta nu aparţine unui anumit curent literar modern. Înrâuriri din a doua generaţie postbelică ? Posibil. Însă poematica sa nu prezintă asemănare cu poezia nimănui… Mai curând deţine o anumită particularitate care se referă la rechemarea amintirilor într-o descriere intensă în ansamblul acestor poeme.
Poezie de largă respiraţie artistică – în aceasta constă specificitatea scrierilor Iotei Partheniou, precum și a unei reprezentative forme de modernism, ca și alte elemente distinctive deja menţionate.
În ultimii ani, poezia modernităţii s-a aflat sub ţinta teoretizărilor. Critici ai literaturii au în vedere chiar o poezie post-modernă. Odată cu degradarea și ignorarea structurii organice a poeziei, și de asemenea a istoriei literaturii, aceștia săvârșesc o mare greșeală, pentru că forma armonioasă semnifică însușirea de bază a literarităţii unui text, și fără de aceasta nu se poate vorbi, de fapt, despre literatură.
Tot criticii au exprimat, de asemenea, viziunea eronată conform căreia forma organizată a poeziei este descoperirea romantismului. Despre această problemă paradoxală, remarcabilul profesor și poet Nasos Vaghenas scrie: ,,Structura organică, precum și semnificaţia acesteia nu sunt născocirea romanticilor, ci reprezintă dintotdeauna caracteristica de bază a literaturităţii”. Organizarea armonioasă este aceea care distinge discursul literaturii de ceea ce este non-literar. Literatura nu poate exista fără această structură organică” (Nasos Vaghenas, Post-modernism și literatură, Editura Polis, Athena, 2012).
Cartea lui Nasos Vaghenas pune în discuţie probleme care se raportează la postmodernism. Considerăm că poezia Iotei Partheniou se deplasează subtil între tradiţie și modernism.
Dorinţa noastră este următoarea – Poezia aceasta [a Iotei Partheniou] să călătorească în viitor, în văzduhul albastru al Greciei, și nu numai, în mod creator, mereu liberă, cu ,,sandalele de aur ale lui Apollo”, sub semnul lui ,,Cunoaște-te pe tine însuţi”, cu iubire, cu prietenie, cu frumuseţea întregului cosmos.
Traducere de Amalia VOICU, după originalul din limba greacă