CÂNTEC

Iubita

gol paradis

nevăzută vine

se-așază pe masă

mă îmbracă în plete

cântă triluie,

de-mi îneacă pupile, macină degete

sorb de sinapse

neuronii strună-i întinde

limpeziri sunete

SUFLETUL

Peste trape și crevase

sufletul zboru-și luase;

printre hule și ispite

citea gânduri nerostite;

se năștea a doua oară

cu lăuntrul în afară,

cobora-n abisuri,

scormonea prin visuri,

își căuta izvorul –

tainei purtătorul,

se-ntorcea în sine

prin ochiuri și dulbine,

trecea prin moire

ultimă-nflorire.

 

CRANIU PE VAL

Măsele fălci nicicând sătule

secunde minute mușcă rotule;

nervi inimi toacă, sorb creieri

în țâr-țâr de greieri …

în temnița trupului suflet izvor

susură al apelor dor …

un craniu pe val străveziu

deschide-se lotus târziu …

ETERNA RENAȘTERE

Clepsidră uriașă pluriversul

în găuri negre-și caută reversul

luminii clipei oprind mersul

din sine însuși renaște universul

 

INIMA LUMII

Măști, lauri zac pe-al vanităților rug –

dâră de fum pe-al soarelui crug.

Temelii surpă fugare plăcerile,

în urmă doar vidul, tăcerile…

floare de lotus bate inima lumii,

buni și răi pe valul spumii;

pe-al apei purpur limane de vis

cântul lebedei sorb în abis;

cerul de jos și cerul de sus

nuntesc în tremur de-apus …

 

TAINICA PECETE

Iubito, neant devenim în spațiotimp,

golul clepsidrei cade în limb;

deasupra nisipului umbrele noastre …

rosti-vom și noi parola de schimb –

coroana de spini -– iubirilor nimb —

tainică pecete sub astre

 

NOUA VIATĂ ÎN DAR

Cheag de sare

aerul strânge

ghem

brusc

bezna de antracit

plumbul eclipsei pe ochi

limba-n latex și nisip

în sinapse pâcla fâl-fâl

subliminal

în timpan ecouri vagi picură

eu la ușă bat și iar bat

înalt aer mă inspiră-n lumini

purul cristal

în pupile răsărit armonii

noua viață în dar

fără hotar

 

SPRE ALEPH

Spre punctul fix Aleph polaris

din toate părțile pornesc căi

drepte curbe spirale frânte șerpuinde

vibrând la aceeași lungime de undă

din departe mai departe

din aproape-n mai aproape

din negru-n ponegru

din alb în incandescent

din nefință în supraființă

 

CU MULT MAI MULT DECÂT ÎNGERII

Cu mult mai mult decât îngerii,

fină țesătură de celule miriade —

fără seamăn minune -– omul

dumnezeieștii iubiri templu se-nalță,

lumina-i o viață purtând

zide zi cu sine, cu moartea în luptă

steag peste valea plângerii armaghedon

fâlfâie peste marea de sânge

peste cranii în derivă

triumful final

 

NAVIGÂND PRIN UMORI

Roșu verde galben alb

Pelerin prin arhaice umori

Peste linia orizontului pâlpâiri

Falduri amurgul spânzură-n azur

Mii de aripi se zbat mor renasc în rug

Din a cuvintelor spuză nou Phoenix fulgeră-n zbor

Mii de culori sonuri armonii vise trăind

Efemer joc al hazardului sub blânda privire a veghetorilor vieții

Mereu în asalt printr-al morții labirint

Cu mii de fațete proteic steag

Înfloresc etern pe craterul gurii

Lava și gheața – dăruire peste moarte a inimii –

A dumnezeirii nesfârșită lumină

Sufletul omului navigând prin umori

 

PREAFERICITA ZBURÂND PRIN SPLENDORI

Prin des hățiș de cuvinte,

de nimic oprită Ea calea-și urmează

preafericita zburând prin splendori

aurore și halouri în miez de noapte străbate

al Ei trup de silfidă-n miresme și triluri neauzite

timpanului pururi vibrație,

în marele ochi în vis veșnic deschis se-ntrețese

radar stelei polare

în adânca sondare a marelui tot

mirifică oglindă vie în expansiune

nesățios reveria sublimului o soarbe continuu

în aerul memoriei în lină ireală plutire,

părelnic, invizibil aproape, lotus iluminat –

cupă sidefie-n deschidere –

inimă a lumii pururi pulsând –

de neatins lunecă Ea peste hăuri

săgeată-n zenit

spre ținta țintelor

viața-i e zborul deasupra deasuprelor,

în căutare de sine

necontenit