Despre aceste sărbători

Despre aceste sărbători voi

vorbi numai de bine.

TRISORII joacă mereu la

două capete. Cu asul ascuns

în mînecă, ei, obtin false

victorii.

Despre moarte nu sînt multe

de spus. Ea vesnic reglează

istoria omului.

Urcă tot mai putine cămile

dunele desertului. Pe cale de

disparitie, chiar si în desert,

derveisii ne cer socoteală!

Dar cuvintele îsi schimbă

hainele, după fiecare peripetie

crepusculară. Îmbrăcate tot

mai fistichiu, lunecă obosite

în apele amurgului.

Răni grave are viitorul. El

varsă deja sînge pe

drumurile Apocalipsului…

Lacrimă

Am auzit strigătul pescărusului,

undeva pe cerul albastru,

geamătul stelelor…

O avalansă a norilor a năruit

un castel de nisip.

Numai Templul este încă în

picioare. El îmi arată că

la mormîntul artistului

totdeauna, în candelă, arde o

lacrimă.

Controverse

poemul, în alt poem, se

tălmăceste…

iese din scenă autorul…

(egalitatea clepsidrelor nu

schimbă timpul)

clipe înghemuite în nămeti

sfărîmă ora…

întoarce-te la mine iarăsi!

Urma jugului pe umerii

Nostri, încă dăinuie!

Albe sînt noptile zăpezii

Cînd toti sîntem egali,

Unde sînt vinovatii?