Plutire
Ca-ntr un port părăsit corpul meu

corabie trasă la tărm.

umbra albatrosului pe punte

moale felina picotind in soare.

 

Nimeni nu-mi pecetluieste urechile!

sirenele s au stins în adîncuri

poate auzul deschis înăuntru,

… alt cîntec asculta.

 

Aburi de vijelie cana de ceai ridică

valul înalt albia revarsă,

cu răsucirea cîrmei mîna obosită

acum cu amintiri doarme netezită

 

Culorile s-au dus de buna seamă

Aroma de levăntică în dulap parsivă

Copila sărind coarda sau sotron

În cala veche răsună metalic ecou.

 

Cu gleznele în apa plutesc,

pesti colorati pe tălpile mele

joc de umbre si forme

încolo si încoace vrăjit caleidoscop.

 

Dintr-un compas sărită privirea

la frunte duc mana si strig – iată o insulă!

tărmul întins

 

 

Primăvara

 

… ca spate de femeie

asteptînd mîngîieri de miere.

Valuri se sparg în buchete de spumă

îmbrătisare rece si comună…

Un du-te – vino grăbit

ca un sărut furat-act nelegiuit…

Coapsele îngropate în pietris

cîntec canon cu pescărus.

Poduri în ceată sărată

mîinile mele cern nisip si apă.

Lumini grele

stîncile vuiesc

în muzici si soapte drăcesti.

Dimineata fragilă în inimă găsesc

clocită în noapte, în patul domnesc.

Ghioc de citit viitor

păr încîlcit, sar într-un picior!

Apa din ureche scot în căus

palme cu parfum de cărăbus.

 

 

Peisaj interior

 

Din trecut

sau din noi,

ceata se adună în zori.

O singură rază tîmpla atinge

lacrima în tăcere se stinge.

 

Pun plase pentru inimi

sau păsări călătoare

… uite, departe în zare

cîmpuri scot muguri de culoare.

 

Verde miros de lemn mă atinge

mister încătusat scris cu sînge,

afară încifrat

înăuntru tremurat.

 

Cerul, pămîntul,

foc si gheată se îndeasă,

 

călăret în manej

oglinda aprinsă în casă.

 

Ziua nu e încheiată

ca un ou se-nvîrte toată,

licorni pititi din vremuri păgîne

ascunsi stau privirilor comune.

 

Într-un cocon

cu umeri prăfuiti de dorinte,

înfăsor colorate velinte,

ochii se pleacă

mari fluturi pe pleoapă.