Ne-a părăstit, sâmbătă, 7 septembrie, criticul literar Petru Poantă.  Născut la 7 aprilie 1947, în satul Cerișor, din județul Hunedoara, Petru Poantă a absolvit facultatea de Filologie din Cluj în anul 1970, numărându-se în ultimii ani de studenție printre membrii fondatori ai cenaclului și apoi ai revistei Echinox, alături de Marian Papahagi, Adrian Popescu, Ion Mircea, Dinu Flămând, Eugen Uricaru, Marcel Constantin Runcanu și alții. Revista Echinox a apărut în 1968, acesta fiind și anul de debut al lui Petru Poantă în publicistica literară. După absolvirea facultății, a fost angajat redactor la revista Steaua din Cluj, unde a lucrat câteva decenii. Aici s-a afirmat ca un critic literar de finețe, dintre puținii comentatori avizați de poezie din critica noastră. După căderea regimului comunist a devenit director al Direcției Culturale a județului Cluj.

Pentru Poantă a publicat următoarele volume de critică și istorie literară: Modalități lirice contemporane, în 1973; Poezia lui George Coșbuc,în 1976; Radiografii, vol. I, în 1978 și II, în 1983; Scriitori contemporani, în 1994 Cercul literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar, în 1997 și 2006; Dicționar de poeți. Clujul contemporan, în 1999 și 2000; Efectul Echinox sau despre echilibru, în 2003; Opera lui George Coșbuc, în 2004. În ultimii ani s-a dedicat evocării Clujului cultural de altădată, publicând texte reunite în volumele: Clujul meu. Oameni și locuri, în 2006; Clujul meu. Anii șaptezeci, în 2007; Clujul meu. Radiografii, în 2011. De-a lungul unei cariere prodigioase de cronicar și istoric literar, Petru Poantă a colaborat la următoarele lucrări colective și fundamentale: Scriitori români, 1978; Dicționarul scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Mrian Papahagi, Aurel Sasu, vol. I-IV, 1995-2002; Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, vol. III-V, 2005-2006. A îngrijit și prefațat ediții din G. Coșbuc, I. Negoițescu, Radu Stanca, Aurel Gurghianu. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România în 2003 și Premiul „Nicolae Drăganu” al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor  în 2006. Prezență discretă în spațiul literar românesc, Petru Poantă a lăsat totuși o operă de care istoricii literari ai epocilor viitoare vor trebui să țină seama. Prin dispariția lui Petru Poantă, literatura română suferă o pierdere ireparabilă. Fie-i țărâna ușoară!

Leave a Reply