Criticul literar Daniel DIMITRIU, s-a născut la 17 iulie 1945, Simeria, Hunedoara.
În 1968, a absolvit Facultatea de Filologie, secția română-franceză a Universității „Al. I. Cuza” din Iași . Debutează editorial cu volum Ares și Eros (1978).
În perioada 1972-1990 a fost redactor la revista Convorbiri literare, iar între anii 1975-1985 a condus Cenaculul literar “Junimea” de la Casa Pogor.
Colaborează cu articole de critică literară, eseuri, cronici, recenzii la Convorbiri literare, România literară, Luceafărul, Cronica, Ateneu, Argeș,Tribuna. Dintre volumele publicate amintim: Singurătatea lecturii (1980), Bacovia (1981), Introducere în opera lui Ion Minulescu (1984), Grădinile suspendate- Poezia lui Alexandru Macedonski (1988), Nichita Stănescu: geneza poemului (1997), Bacovia după Bacovia ( 1998).
A tradus Raoul Girardet, Mituri si mitologii politice, 1997.
Opera și activitatea sa de cronicar îl impun printre cei mai valoroși critici. Pentru activitatea sa a primit Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul “Nichita Stănescu” acordat de Academia Română și de Ministerul Culturii, Premiul Colocviilor tomitane de la Constanța.
A fost membru al USR Filiala Iași.
Daniel Dimitriu a decedat la începutul acestui an și a fost înhumat pe 15 ianuarie 2017.
Plecarea lui Daniel Dimitriu ramâne o grea pierdere pentru critica literară românească.