Fişe bibliografică

MANIU LEONIDA LUCIAN, n.2 mai 1939, în satul Pricaz, comuna Turdaş, judeţul Hunedoara. Părinţii, Maniu Ludovic şi Ileana(născută Doroga) completau rândurile oamenilor modeşti şi harnici: tatăl, mic funcţionar la percepţie, mama, casnică. Şcoala primară, începută în satul Pricaz, va fi absolvită în comuna Şibot, unde capul familiei fusese transferat cu serviciul. A urmat apoi studiile la Şcoala Medie de Zece Ani (fostul Liceu Mihai Viteazul) din Alba Iulia. În toamna anului 1956 devine student al Facultăţii de Filologie a Univ. „Al. I. Cuza” din Iaşi. În această perioadă desfăşoară o laborioasă activitate în cadrul cercului ştiinţific studenţesc de Literatură universală, îndrumat de prof. A. Dima. După terminarea studiilor, în 1961, este oprit în învăţământul superior ieşean: primii trei ani după absolvire funcţionând ca asistent la Institutul Pedagogic de Trei Ani, iar după aceea, ca asistent la Catedra de Literatură universală şi Teoria literaturii a Facultăţii de Filologie. În 1973, a participat la Cursurile internaţionale academice de vară pentru germanişti de la Weimar. În 1980, îşi susţine lucrarea de doctorat întitulată Mihail Dragomirescu, estetician şi teoretician al criticii literare. Pe scurt, a parcurs toate treptele ierarhiei universitare: lector (1978), conferenţiar (1990) şi profesor (2003). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

De-a lungul a patru decenii şi jumătate de activitate didactică, a susţinut, până la pensionarea din 2005, la Facultatea de Filologie (apoi de Litere) a Univ. „Al. I. Cuza” din Iaşi şi la Univ. de Litere şi Ştiinţe din Bacău (ca prof. asociat, între anii 1996-2005) cursuri de Literatură universală, Literatură comparată şi Estetică, iar la Academia de Arte „George Enescu” din Iaşi (1990-1996) un curs de Istoria dramaturgiei universale (Antichitatea, Evul Mediu şi Renaşterea).

Debutează cu recenzii la revista Iaşul literar în 1965. A colaborat la următoarele reviste: Iaşul literar, Convorbiri literare (Serie nouă), Cronica (Serie nouă), Viaţa (Serie nouă), Collegium, Neamul românesc (Serie nouă), Ateneu, Glasul naţiunii, Vitraliu, Deşteptarea, Analele ştiinţifice ale Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, Anuar de lingvistică şi istorie literară al Institutului de Lingvistică, Istorie literară şi Folclor al Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, Studii şi cercetări ştiinţifice. Univ. din Bacău, Studii eminescologice, Acta Iassyenssis Comparationis ,Ardealul literar etc.

Debutul editorial are loc în 1983, cu un volum, elaborat pe temeiul tezei de doctorat, Introducere în opera lui Mihail Dragomirescu. Lucrarea, prima cercetare amplă din literatura de specialitate dedicată concepţiei estetice a lui Mihail Dragomirescu şi fundamentelor ei filozofice, examinează modul în care autorul Ştiinţei literaturii ajunge, inspirat de Integralismul său filozofic, nu de lingvistică, ca în alte părţi ale Europei, la necesitatea unei analize structuraliste a operei literare. „Leonida Maniu se dovedeşte nu numai un bun cunoscător al operei autorului Criticii „ştiinţifice” şi Eminescu, ci şi deplin informat în probleme de poetică în general, realizând o lucrare în care judecăţile emise sunt echilibrate dense şi clare” ( Pavel Florea) Urmează în ordine cronologică: Poezia lirică a antichităţii greco-latine (2000), o istorie dinamică a descătuşării şi îmbogăţirii adâncimilor lirice ale sufletului greco-latin; Dor şi armonie eminesciană (2000) pune în lumină câteva aspecte inedite ale liricii marelui poet precum, definirea celor două ipostaze ale dorului eminescian, „dorul nemărginit” şi dorul de absolut, argumentarea armoniei eminesciene pe temeiul mişcărilor de adâncime disonante şi consonante ale sufletului creator etc., iar esenţa demiurgică a lui Hyperion este examinată din perspectiva unor concepte extrem de revelatoare, natura naturata şi natura naturans „ Poate pentru prima dată acum se afirmă, cu o demonstraţie argumentaţională pe text atât de convingătoare, ilustrarea în imaginarul poetic eminescian a filosofiei creaţiei universale,  ea având în centru relaţia dintre „permanentul şi trecătorul”, în dialectica existenţei, complementare manifestări ale aceleaşi” substanţe” cosmice. ( Constantin Cubleşan) ;Coordonate literare universale (2000) înmănunchează studii de literatură universală privind eposul babilonian, poezia egipteană veche, lirica Vedelor, aspecte poetice ale Bibliei, sonetul lui Dante, Mătrăguna lui Machiavelli, ironia romantică etc.; Între estetică şi critică literară (2001) cuprinde studii consacrate unor esteticieni şi critici literari români: Maiorescu, Dragomirescu, Lovinescu, Ibrăileanu, Blaga, Vianu, Al. Dima ş.a.; Tragedia greacă. Înflorirea şi declinul conştiinţei tragice eline (2003) abordează acest grandios fenomen cultural din perspectiva unei delimitări efectuate în sfera conceptului, între sentimentul tragic al vieţii, specific percepţiei comune de a califica nenorocirile de tot felul, şi conştiinţa tragică, acea însuşire a spiritului lucid şi liber de a fi el însuşi în confruntarea cu toate puterile potrivnice ale lumii. Se poate aprecia astfel măsura în care opera fiecărui dramaturg a contribuit la definirea uneia din ipostazele fenomenului tragic. „Pentru prima oară în exegeza tragediei greceşti, deosebirile care s-au constatat între creaţia lui Eschil şi Sofocle , pe de o parte, şi cea a lui Euripide pe de alta, sunt argumentate din perspectiva disociaţiilor care s-au făcut în conţinutul conceptului de tragic (Andreas Rados). În mod succint, putem constata că toată această activitate de cercetător pe tărâmul literelor a prof. Leonida Maniu,  îmbină, în mod constant, istoria şi critica literară cu temeinice cunoştinţe de estetică generală.

A îngrijit ediţia critică Eminescu de Mihail Dragomirescu (1976) şi ediţia Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir (1981).

În colaborare, realizează volumele: De la „Viaţa românească” la „Ethos”. Publicaţii literar-culturale ieşene (1900-1950). Contribuţii monografice (1989); Scriitori români. Comentarii şi analize literare (1990); Spiritul elen. Sinteze europene la revista „Cronica” din Iaşi (2008) şi Mihai Eminescu şi antichitatea greco-latină (2009).

Traduce Sonetti de Dante (1999), iar, în colaborare, traduce Înflorire în pustiu de Rita Boumi-Pappa (1974); Un cântec despre România. Poezie contemporană greacă (1980); Surâsul Afroditei (1995); Soarele Verghinei (2003) şi Zăvorăşte, Grecia, în inima ta. Poeţi greci contemporani (2005).

Realizează transpunerea în proză a Epopeii lui Ghilgameş (1999) şi a capodoperei lui Goethe, Faust (2007).

Referinţe critice

Apetroaie, Ion, Leonida Maniu. Introducere în opera lui Mihail Dragomirescu, Analele ştiinţifice ale Univ. „Al. I. Cuza”, Secţiunea II. Literatură. Tom XXX, 1984; Antonescu, Nae, Leonida Maniu. Introducere în opera lui Mihail Dragomirescu, Ateneu (Serie nouă), Anul 2, septembrie, 1984; Băileşteanu, Fănuş, Mihail Dragomirescu. Eminescu, Colecţia „Eminesciana”, România literară, Anul X, Nr. 30, 1977; Cioculescu, Şerban, Eminescu văzut de Mihail Dragomirescu, România literară, Anul X, Nr.23, 1977; Cubleşan, Constantin, Dor şi armonie. Eminescu în reprezentări critice,VI, Cluj-Napoca, Ed. Grinta, 2003; Dumitriu, Dana, Eminesciana, România literară, Anul X, Nr.10, 1977;Florea, Pavel, O nouă interpretare a operei lui Mihail Dragomirescu, Cronica, Anul. XVIII, Nr. 43, 1983 şi Însemn, Cronica, Anul XXXIV, Nr. 19, 1989; Pavel, Toma, Leonida Maniu. Dor şi armonie eminesciană, Studii eminescologice, Clusium, 2001, Nr.3; Trandafir, C., Exegeze eminesciene, Viaţa românească, Anul XXX, Nr. 6, 1977; Voica, Adrian, Bun venit în eminescologie! Curcubeu exegetic. Fragmentarium eminescian, II, Ed. Floarea Albastră, 2005; Zamfir, Mihai, A doua viaţă a lui Mihail Dragomirescu, Luceafărul, Anul XX, Nr. 24, 1977.

Leave a Reply