Nume: Lăcătuşu Violeta

 

Data şi locul naşterii: 02.02.1944, Asău, jud. Bacău

 

Adresa: str. Albinelor, nr. 1, Roman, jud. Neamţ, cod 611070

 

Email: violeta_lacatusu@yahoo.com

 

Telefon: – fix: 0233/724212

– mobil: 0731069407

 

            Debut publicistic: Mitul orfic în poezia lui Lucian Blaga, eseu, revista Cronica, 20 septembrie 1985

Debut editorial: Simurgul, roman, Ed. Junimea, Iaşi, 1999

 

Premii şi distincţii:

  • distincţii acordate de Primăria Municipiului Roman, în anii 2002,2004,2008
  • Diplomă de excelenţă la Gala Culturii Romaşcane, martie 2009
  • Trofeu de excelenţă în educaţie, I.S.J. Neamţ, 2010
  • Premiul de poezie al Societății Scriitorilor din jud. Neamț și al revistei Antiteze 2011
  • Trofeu Gala Excelenţei Romaşcane, 2016 acordat de Primăria municipiului Roman, jud. Neamţ
  • Premiul pentru carte de proză al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi pentru volumul Daria, 4 noiembrie 2016

 

Lista de lucrări  publicate:

 

  1. Cărţi de autor:

 

Simurgul, roman, Ed. Junimea, Iaşi, 1999

Iniţieri astrale, grafi-poeme, Ed. Crigarux, Piatra-Neamţ, 2003

Imprevizibilul e săgeata destinului, roman, Ed. Crigarux, Piatra-Neamţ, 2004

Să crezi în imposibil, roman, Ed. Crigarux, Piatra-Neamţ, 2008.

Prin universul holografic, volum de poezii, Ed. Crigarux, Piatra-Neamţ, 2012.

Daria,roman, Editura Crigarux, Piatra Neamţ, 2015

 

  1. Proză scurtă:

Clona, Antiteze, nr.11-12, 2000

Nu veţi mai mânca hamburgheri, Antiteze, nr.7-8-9, 2001

            Dunărea Albastră, povestire, Convorbiri Literare, nr.8 şi 10, 2011

            Online, proză, Ateneu, 2011

            Rătăciri(fragment de roman), revista Antiteze, nr.2, 2013

Seceta(fragment de roman), revista Antiteze, nr.2-3, 2014

Daria(fragment de roman), revista Antiteze, nr.3, 2015

 

  1. Grafică:

Ilustraţii la volumul  Dicţionar de cultură poetică. Eminescu de Viorica S. Constantinescu, Editura Universitas XXI, Iaşi, 2010

Ilustratii la volumul Cântarea inimii fericite-Poezie egipteană de dragoste din Regatul Nou de Viorica S. Constantinescu, Editura Universitas XXI, Iasi, 2014

 

  1. Articole-eseuri:
  2. Simbolistica figurilor geometrice şi a cifrelor în nuvela “Sărmanul Dionis”, Cronica, 1-15 ianuarie 1994
  3. Nichita Stănescu şi universul astral, Analele Ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza-LITERATURĂ, 1993-1994.

III. Mitul iubirii incompatibile, Cronica, nr.26, 30 iunie 1989

  1.   Note barbiene, Ateneu, noiembrie, 1986
  2.   Mitul orfic în poezia lui Lucian Blaga, Cronica, 20 septembrie 1985.

 

E.Activităţi în domeniul artelor plastice:

 

  • Expoziţii personale de pictură în ulei la Iaşi, Bacău, Piatra Neamţ, Mirceşti, Roman
  • Participări anuale la expoziţiile colective ale artiştilor plastici în Roman

Afilieri organizaţionale:

– Membră a Uniunii Scriitorilor din România

-Membră a Societăţii Scriitorilor din judeţul Neamţ

-Membră a Societăţii Culturale “Clepsidra”-Roman

 

Citări recente:

Violeta Lăcătuşu, pictoriţă şi poetă, Mihai Zamfir, România Literară, nr.3, 2003

    -Destin, destine, societate,roman…Constantin Dram, Convorbiri Literare, nr. 6, 2005

Poezia feminităţii, Cristian Livescu, Convorbiri Literare, nr.3, martie 2005

-Curburile spaţiului sau departe de tărâmul uitărilor gri, Marius Chelaru, Cronica, ianuarie 2004.

Violeta Lăcătuşu, revista DICHTUNGSRING-ZEITSCHRIFT FÜR LITERATUR, nr. 30, 2001, Bonn, Germania.

Duo pentru…grafie şi gând, Gheorghe A.M. Ciobanu, Scrieri-Litera, Ed. Fundaţiei Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 2004.

Se nasc şi la Roman..romane, Gheorghe A.M. Ciobanu, Scrieri-Litera, Ed. Fundaţiei Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 2004.

Concertul în luncă şi tăcerea culorilor, Gheorghe A.M. Ciobanu, Scrieri-Plastică, Ed. Fundaţiei Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 2004.

A fi sau a nu fi…genune, Gheorghe A.M. Ciobanu, Scrieri-Plastică, Ed. Fundaţiei Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 2004.

-Paleta planetei şi hăul astralic, Gheorghe A. M. Ciobanu, Ziarul de Roman, 28 februarie, 2007

-Iniţiere astrală de Violeta Lăcătuşu, Constantin Tomşa în vol. Împătimit de lectură, autori şi cărţi, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2004

-Imprevizibilul este săgeata destinului, Constantin Tomşa, Apostolul, martie 2005

-Lăcătuşu Violeta-Iniţieri astrale, Simurgul, Laurian Ante, O antologie a literaturii nemţene, Ed. Muşatinia, Roman, 2006.

Grafi-poemele Violetei Lăcătuşu, Mihai Merticaru, rev. Antiteze, nr. 16-17, 2003

Scriitorii romaşcani intră în circuitul european, Cristiana Bortaş, Ziarul de Roman, 14 mai 2003

Fantezii astrale la Muzeul de artă, Ana Călin, Ziarul de Roman, 14 februarie 2007

Deschidere de sezon cu Violeta Lăcătuşu la Muzeul de artă, Diana Hârţan, Monitorul, 16 februarie 2007

Cartea bibliotecii şi cărţi pentru bibliotecă, Ana Maria Postelnicu, Ziarul de Roman, 20 mai 2007

 -Maturitatea unei prozatoare, Constantin Dram, Convorbiri literare, nr.8, 2008

Un roman aproape fără cusur, Constantin Tomşa, Antiteze, nr.3, 2016

– O prozatoare cu gustul autenticităţii: Violeta Lăcătuşu, Cristian Livescu, postfaţă la romanul Simurgul, Editura Junimea, Iaşi, 1999

-Feminitatea şi lumea lui care pe care, Ioan Holban, Evenimentul, nr.7696, 7702 iulie 2016 și Convorbiri literare, august 2016, Iaşi

 

Prezentă în:

 

Bucureșteanu , E. ,Poeți nemțeni. Antologie, Editura Timpul, Iași, 2008

– Crăciun,B., Crăciun-Costin, D.,  1500 scriitori români clasici și contemporani. Dicționar bibliografic, Editura Porțile Orientului, Iași, 2010

– Dârțu, C.T., Personalități române și faptele lor- 1950-2010, Editura Studis, Iași, 2011

Dicţionarele în care deja figuraţi (editură, an, pagină)- Dicţionarul oamenilor de seamă din judetul Neamţ, Constanţa Pangrati, Editura Crigarux, 1999, în vol. II

Împătimit de lectură-autori şi cărţi, Constantin Tomşa, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2004, pag. 141

Antologie a literaturii nemţene,  Laurian Ante, Editura Muşatinia, Roman, 2006, pag. 164

Poeţi nemţeni. Antologie, Emil Bucureşteanu, Editura Timpul, Iaşi, 2008, pag. 51

1500 scriitori români clasici şi contemporani, Boris Crăciun şi Daniela Crăciun- Costin, Iaşi, 2010, pag. 272

Personalităţi române şi faptele lor. 1950-2010, Constantin Toni Dârţu, Editura Studis, 2011, pag. 193

Personalităţi romaşcane, Mihaela Tihon- Marius Neculai, Editura Serafica, Roman, 2012, pag. 100

Un dicţionar al literaturii din judeţul Neamţ, Constantin Tomşa, Editura Crigarux & Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2012, pag. 246;

Scriitori din judeţul Neamţ. Antologie- Societatea scriitorilor din judeţul Neamţ, Editura Răzeşu, Piatra Neamţ, 2012, pag. 157

Portrete printre rame, Gheorghe A. M. Ciobanu, Editura Muşatinia, Roman, 2012, pag.39

Identităţi artistice la Roman, Minodora Ursachi, Editura Muşatinia, Roman, 2015, pag. 135

 

APRECIERI CRITICE:

 

          Violeta Lăcătușu, pictoriță și poetă din Roman, încearcă să aclimatizeze în Europa și să reactualizeze – în limba română – o formă de poezie exotică. Diferența de face ca diferența de substanță dintre cele două tipuri de poezie să fie important. Grafo-poemele poetesei din Roman preiau o materie străveche, dar cheamă în ajutor și spiritual contemporan al computerului.

 

Mihai Zamfir în România literară nr.3/2003

 

O prozatoare cu gustul autenticității: Violeta Lăcătușu

 

Nu a fost o surpriză pentru mine să aflu că Violeta Lăcătușu -absolventă a Filologiei ieșene, în anii `60, profesoară de recunoscută autoritate în Roman- și-a luat inima în dinți și a încredințat în sfârșit tiparului romanul la care scria de ani de zile și a cărui apariție o tot amână, poate din acribie, poate din reticență, poate din sfială. Numele i-a fost de mai multe ori prezent, atât cu ocazia unor simpozioane și reuniuni literare de anvergură, cât și în mediile artistice, deoarece Violeta Lăcătușu își exprimă sensibilitatea și în pictură, unde talentul său nu a trecut neobservat. Discreția și o anumită candoare (era să spun provincială, deși nu mi se pare potrivit în acest caz, fiind vorba despre ceva mai adânc și mai fragil) au ținut-o departe de rumoarea succesului. Romanul de față –mă grăbesc s-o spun- cu totul remarcabil, vine să răsplătească întârzierea debutului, printr-un relief compozițional care dă satisfacție atât orgoliilor „clasice” ale genului, la noi, cât și curenților post-moderni, dispuși să strecoare tot felul de asocieri „impure” –poetice, eseistice, teatrale, ezoteriste- în materia narativă.

„Simurgul” devine astfel o carte pe cât de elaborată, în scenografia ei, pe atât de captivantă în urmărirea destinului unor personaje feminine, pe fundalul unei zădărnicii istorice –anii `80, „înghețați” în amurgul unei societăți saturate de clișee propagandistice, înlocuiți în anii `90, derulați în latența dezabuzată a unui eșec social bine „programat”-, dar și al unei construcții simbolice ingenioase, care oferă prestanță episoadelor. Între o realitate în care viața publică e lăsată în seama „năucilor și buimacilor”, și o utopie neagră, cu „colonizați mental”, „neo-primitivi” în hoarde clonarde și „noul Infern transnațional”, închipuită la un moment dat, autoarea propune ipoteza idealului sugerat de povestea borgesiană a păsării simurg, după care pornesc, în cârduri, vrăjite, vietățile pământului, ca să afle într-un târziu că toate au devenit, într-un fel sau altul, chiar pasărea – călăuză. Este însăși făptura acelui „dincolo”, imaterial și eontic, spre care își îndreaptă vizionarul ființa nevăzută din adâncuri: este idealitatea fulgurantă pe care dotația creatoare ne face să o zărim în preajmă-ne și din care artistul face aspirație și chemare spre absolutul surghiunit în necuprinsul imaginii. Eroina romanului Violetei Lăcătușu, Codrina, se „salvează” astfel din nefericirea ei obsedantă –reflex al nefericirii sociale difuze- prin această „așteptare” a unei iluminări virtuoase. O rezolvare care invită la reflecție nu numai pe seama condiției artistului, ins nefericit în luciditatea sa nihilistă, dar și a posibilităților de remodelare a destinului, alternativă sublimativă a „tristului nostru eu”, cum ar spune pe nedrept uitatul Schopenhauer.

Scriitura romanului este condusă cu inteligență, are vivacitate, culoare și –ceea ce mi se pare important- multă ironie, pigmentație ce reușește destul de rar în proza feminină recentă. Personajele, întrunind o faună intelectuală de provincie, comentează cu sagacitate lumea din jur, de la noi și de aiurea, punând la încercare un verb nervos și ascuțit în observație, necruțător în a critica puternicii zilei și relațiile umane imorale. Omul inteligent, spunea Bergson, este „iscusit la vorbă și activ în critică”, aserțiune care se potrivește și autoarei de față, care se îngrijește mai puțin de acțiunea romanului, lăsată să înainteze într-o lentoare à la Virginia Woolf, cât și în special de punerea în atenție a prezențelor narcisiace de prim-plan, încingând taifasuri de pomină, încheiate fie cenaclier, prin lecturi literare defulante, fie prin sfere „paranormale”, în pas cu moda „milenaristă”.

Pe urmele Adelei lui Ibrăileanu, dar și ale reușitelor romanești semnate de Octav Dessila, Cezar Petrescu sau Max Blecher, scriitori pe care urbea romantică a Romanului obișnuiește să-i treacă printre efigiile de rezistență ale tradiției sale, „Simurgul” Violetei Lăcătușu se adaugă drept o carte incitantă, valoroasă, cu gustul autenticității, scrisă din dorința de a provoca –iar pe alocuri a sfida- memoria și prezentul cititorului, impunând un nume de certă vocație în proza actuală.

Cristian Livescu în postfață la romanul Daria, 2015

 

Feminitatea şi lumea lui “care pe care”

 

Un roman bine construit, scris cu acurateţe, focalizînd, pe cele cîteva etaje narative, o problematică foarte complexă este Daria (Editura Crigarux, 2015) al Violetei Lăcătuşu; prezenţă (prea) discretă în dinamica vieţii literare, cu destul de rare apariţii în reviste, autoare, totuşi, a unor romane – Simurgul (1999), Imprevizibilul este săgeata destinului (2004), Să crezi în imposibil (2008) – şi a unor cărţi de poezie mai speciale – Ini­ţiere astrală, grafi-poeme (2003), Prin universul holografic (2012) -, Violeta Lăcătuşu scrie în Daria un roman care se citeşte, mai întîi, ca o carte despre feminitatea în multiplele sale ipostaze, de la romanţioasa “Dona Immaculata” din corespondenţa cu prietena Brînduşa, aflată în Australia, amintind de Bianca Porporata a Hortensiei Papadat-Bengescu, pînă la femeia “dură”, mereu învinsă, silită să re-înceapă totul cu suma intactă a speranţelor şi virtualităţilor unei personalităţi accentuate, puternice: Daria Petreanu ilustrează ceea ce E. Lovinescu numea viaţa dublă, în două registre, aceea a unei fe­mei cu sertarele sufletului răvăşite, vulnerabilă şi cealaltă viaţă, a creatoarei de modă, prinsă în efortul creaţiei, dar şi al competi­ţiei acerbe, fără milă, din ceea ce se cheamă fashion. Sfîşiată între o copilărie frustrată, cînd află că părinţii ştiuţi nu sînt cei natu­rali, apoi, înşelată în povestea de dragoste cu Alexandru, într-o is­torie tipică vremurilor noastre (el pleacă în Italia, la muncă, ea îl vizitează inopinat şi îl găseşte în compania unei prostituate), căutînd refugiul în trecut, între amintirile luminoase, surpate brutal, sufocînd respiraţia iubirii şi năruind cîmpul de fericire al sufletelor-perechi, protagonista romanului Violetei Lăcătuşu oferă o mereu repetată lecţie de tenacitate, ridicîndu-se “de la pămînt” de fieca­re dată pentru a o lua de la capăt.

Prin Daria, prozatoarea explorează profunzimile “sufletului feminin” despre care se vorbeşte de la ro­mantici pînă azi şi pe care, în chip paradoxal, după experienţa esen­ţială din ciclul Halippilor al Hortensiei Papadat-Bengescu, părea că prozatorii îl intuiesc cel mai bine: Marin Preda, Nicolae Breban şi Augustin Buzura sînt repere importante ale acestei problematici. Violeta Lăcătuşu depăşeşte “handicapul” şi realizează în Daria o radio­grafie crudă, dar exactă a feminităţii în ceea ce are ea unic, atît în structurile interioare ale imaginarului, cît şi în evoluţia pe su­prafaţa cotidianului, a vieţii sociale. Daria încearcă să se vindece de iubirea pentru Alexandru încercînd alte legături, reale (cu Sergiu, Mark) sau imaginare (cu Andrei), traversînd, în fond, singurătăţi, respirînd doar duhul trecutului, neliniştea, sentimentul acut al eşe­cului sau al naufragiului, angoasa, “marele plictis”: Daria îşi fixează timpul interior în corespondenţa cu Brînduşa, în nesfîrşite monologuri interioare şi în notaţiile, adesea romanţioase, ale unui jur­nal intim. Alături şi în contrast violent cu această textură a femi­nităţii, prozatoarea construieşte alte figuri dintr-o tipologie pe care o fixează printr-o subtilă analiză psihologică şi cu un acut simţ al observaţiei mediilor sociale: Licuţa care, sub aparenţa ono­rabilităţii, fură, practică prostituţia, se lasă pradă hormonilor, după ce îşi va fi ucis fratele toxicoman, Zizica, natură narcisică, maladivă în încîntarea de sine însăşi, Loredana, escroacă, femeia care “foloseşte” bărbaţii pentru a-i arunca, apoi, “ca pe nişte şosete uzate”, trăind în orizontul unor precepte respectate cu sfinţenie (“Bărbatul este de fapt un instrument de care trebuie să ştii cum să te foloseşti”; “Chiar şi cînd îţi oferi o plăcere, timpul nu trebuie pierdut doar pe atîta, trebuie să tragi anumite foloase”), Coco, una din “fetele” din cluburile “de fiţe”, avînd drept normă a vieţuirii zicerea “asta-i viaţa cea mai tare/ între boxe şi pahare”, Ada, feme­ia care simte că “i se usucă sufletul pe zi ce trece”, Brînduşa, fe­meia de afaceri, cu un succes remarcabil pe trei continente, lucrînd nu “în afaceri, ci pentru afaceri”, Rodica şi Roxana, femei dedicate familiei, confidente ideale, doamna Uşurelu, vînzătoarea de la Aprozar , personaj foarte important din alte vremuri a cărui deviză e “fură ea, fură el, fură toţi, iau şi eu” etc. Femeile Violetei Lăcătuşu nu se identifică atît în interiorul unor cupluri erotice, cît prin raportare la alcătuirea lumii în care evoluează; personajele masculine, Alexandru, Costi, Andrei sînt fie nişte “umbre” din trecutul ceţos ori din prezentul inconfortabil, fie nişte “caricaturi”, ipostaziind lumea în­săşi: Relu, cel care învaţă devreme cuvîntul ură, proxenet în Italia, ucigaş şi escroc, singurul personaj masculin cu un profil bine contu­rat, re-prezintă lumea de azi, faţă de care se defineşte tipologia femi­nităţii din romanul Violetei Lăcătuşu: “Doar trăim în lumea care pe ca­re. Toţi avem în arhetip bestialitate. Ne domină instinctele. Învingă­tor este cel ce are instincte puternice, pe care le poate domina sau dezlănţui în folosul lui”.

Romanul Violetei Lăcătuşu are, însă, un etaj epic de mare importanţă în economia intrigii şi a definirii profi­lului interior al protagonistei; acesta e construit din figuri simbolice venind din orizontul mito-poetic românesc ori din aria de spiritua­litate extrem orientală. Călugărul care ascultă “poveştile munţilor”, înzestrat cu darul înainte-vederii are ceea ce se numește un substrat energetic, “omul din tren”, atras de ştiinţele ezoterice, mătuşa Elvira şi piatra şarpelui, bufniţa care e martorul de la întîlnirea cu marea dragoste chakra Sahasrara, “vîrtejul” strălucitor de deasupra capului, ghicitorul care pare că vine “de dincolo” sînt semne ale soartei, fantasme din cealaltă lume, din zona arhetipală, oferind roma­nului o încurcătură foarte valoroasă şi o dimensiune simbolică: poate că, folosindu-i sugestiile, cu viitorul roman Violeta Lăcătuşu va face pasul către realismul magic. Are şi înzestrarea şi forţa de a o face.

Ioan Holban în Convorbiri literare, august 2016

 

… După aceste „experiențe”, acum, Violeta Lăcătușu propune cititorului un amplu roman ce se înscrie pe linia clasică a prozei românești interbelice, realizând, după părerea noastră o cuprinzătoare imagine a societății românești de dinainte(parțial) și de după 1989, când capitalismul atât de râvnit a devenit unul cu totul sălbatic în care oamenii par a se conduce de sloganul „care pe care”.

… Autoarea stăpânește cu profesionalism toate etapele pe care trebuie să le parcurgă structural o narațiune de asemenea amplitudine.

Măiestria și priceperea, chiar talentul ce este absolut necesar unei întreprinderi romanești se dovedesc însă prin folosirea mai multor mijloace stilistice prin intermediul cărora pot fi demonstrate toate aceste trăsături indispensabile unui creator de literatură. Ne referim mai întâi la limba de o acuratețe exemplară, presărată numai atât cât este absolut necesar cu neologisme(anglicisme și termeni specifici domeniului de activitate în care sunt antrenate personajele), precum și elemente de jargon și argotice puse în gura unor personaje fără de care acestea ar fi neverosimile. Astfel, lumea care gravitează în jurul Dariei este una reală, concretă pe care o descoperim la tot pasul în diverse medii sociale. Caracterizarea personajelor ar fi incompletă dacă acestea nu ar fi puse în diferite situații, în grupuri mai mari sau mici și mai ales dacă nu ar participa la ample conversații în doi sau în grup, dialogul fiind încă un mijloc stăpânit și condus cu pricepere de către autoare.

Plasat aproximativ la mijlocul romanului, deloc întâmplător, și alcătuit după modalitatea de expresie pe care specialiștii în teorie literară o numesc introspecție, capitolul „Din Caietul Dariei”, ce cuprinde câteva pagini de jurnal, în care sunt prezentate momente din viața acesteia, dar și unele cugetări asupra existenței ființei umane, contribuie la completarea în chip fericit a portretului personajului principal care, pe măsura parcurgerii acestei cărți contribuie la întărirea convingerii că eroul central este un alter ego al autoarei. Tot la pagini de jurnal apelează autoarea pentru a prezenta familia din care provine Daria, de data aceasta paginile aparțin mamei sale și redau „odiseea” părinților săi, intelectuali basarabeni deportați în Siberia.

… Pentru realizarea cât mai veridică a acestei lumi deosebit de colorată în actualitatea imediată, este de remarcat limbajul potrivit cu fiecare categorie, surprinzând cititorul cu măiestria întrebuințării argoului în mod deosebit.

În desfășurarea acțiunii până aproape de punctul culminant și deznodământul surprinzător, care va duce la concluzia că în viața fiecărui om destinul este cel care are ultimul cuvânt, sunt prezentate cu mijloacele stilistice pe care numai un profesionist adevărat le poate stăpâni și alte momente în care sunt relatate suișurile și coborâșurile personajului principal în compania unor prieteni și rude, precum și câteva momente romantice imprevizibile și neașteptate, unele dând o turnură nouă și surprinzătoare acțiunii, lăsând în mintea cititorului câteva secvențe realizate cu măiestrie: o seară petrecută la munte desprinsă parcă dintr-o pagină de literatură bucolică cu cer înstelat și sunet de bucium, o întâlnire de dragoste în Caraibe demnă de un maestru al literaturii romantice și chiar erotice, fără a conține nimic strident și neverosimil.

Toate acestea și încă multe alte calități ne întăresc convingerea că am parcurs un roman aproape fără cusur ce poate constitui un model de realizare a unei opere literare ce aparține acestei specii.

Constantin Tomșa în revista Antiteze nr.3/2016

 

 

Leave a Reply