Miron Marcel s-a născut în 29.10.1951 la Cozmești, județul Vaslui, al doilea copil din cei șase (doi decedați) ai familiei Dumitru și Ruxandra Miron.
A urmat școala primară în Cozmești, 1958 – 1962, școala generală în Oșești, 1962 – 1966, Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, 1966 – 1971 și Institutul Teologic de Grad Universitar din București.
Este angajat preot la 01.12.1973 la parohia Boțești, Protopopiatul Huși, județul Vaslui, în 1982 transferat la Parohia „Sf. Ap. Toma” din Huși, unde slujește și acum. Între anii 1990 – 2010 a fost protopop al Protopopiatului Huși.
Scrie poezie din copilărie, din clasele a șasea – a opta, apoi în timpul Seminarului Teologic. La București frecventează cenaclul literar „George Bacovia” și cenaclul umoristic „G. Călinescu” de la Gara de Nord.
Debutează în revista „Lumină lină” de la New York, a prietenului său Teodor Damian, în anul 2000, iar la insistențele aceluiași coleg și prieten publică la Editura Junimea din Iași, în anul 2015, volumul de poezii „Versuri albastre și aurii”, carte care a fost premiată de Casa de Cultură „Mihai Ursachi” din Iași, la Zilele recoltei editoriale, cu premiul I, pentru „Cel mai bun debut al anului 2015”.
Tot în 2015, apare la Editura Gens Latina din Alba Iulia volumul de poezii „Caiere de lumină”.
În anul 2016, la Editura Timpul din Iași, scoate cartea de poezii „De la Kogaion la Athos”, urmată de „Spre orizonturi albastre” în anul 2017.
În decembrie 2016 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași.
A publicat și publică poezii în revistele „Lumină lină” din New York, „Gând românesc” din Alba Iulia, unde este membru în comitetul de redacție, revista „Scriptor” din Iași, revista „Poezia” din Iași, revista „Convorbiri literare” din Iași, revista „Hyperion” din Botoșani.