Mircea Radu Iacoban  s-a născut în Iași, la 19 februarie 1940. Mama, învățătoarea Maria Iacoban, scria poezie și publica în revistele vremii, printre care și „Iașul literar”. Tatăl, juristul Alexandru Iacoban, artist plastic amator, a avut expoziții de pictură în orașele Moldovei. M.R. Iacoban a absolvit Liceul „Ștefan cel Mare” de la Suceava, după care a urmat Filologia la Universitatea ieșeană. Prima carte de proză, („Estudiantina”) a publicat-o încă  student fiind. A lucrat mai  întâi la Radio Iași, apoi la Radio  București. S-a numărat  printre cei care, în 1966, au  întemeiat revista „Cronica”, primul săptămânal ieșean apărut după 1944. În 1969 a izbutit reînnodarea firului activității editoriale  ieșene, prin înființarea Editurii „Junimea”, căreia i-a fost  director un deceniu (1969-1979). Din 1979, devine director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, pe care l-a condus 11 ani, traversând și perioada critică a „autofinanțării”, când instituțiile de spectacole nu mai primeau susținere financiară din bugetul statului (în administrarea Teatrului Național se aflau, atunci, și Opera Română, Filarmonica „Moldova”, Teatrul „Luceafărul”, Teatrul  de la Suceava, înființat ca Secție a Naționalului). După 1990, M.R.I. a lucrat la Chișinău, ca trimis al ziarului bucureștean „Românul”, primind însărcinarea de corespondent de front la Războiul de la Nistru. În 1994 este numit, prin concurs, director al Teatrului „Luceafărul”, pe care l-a condus, până la pensionare,  12 ani. Timp de 18 ani a fost  ales și reales secretar  al Asociației Scriitorilor din Iași. În 2011 s-a numărat  printre cei care au înființat revista „Cronica veche”.

ACTIVITATE PROFESIONALĂ:

  • Între 1961-1966: redactor la Radio Iași, apoi la Radio București.
  • În perioada 1966-1969, secretar general de redacție la   revista Cronica
  • Director al Editurii Junimea (1969-1979)
  • Director al Teatrului Național din Iași (1979-1990)
  • Director al Teatrului “Luceafărul” (1994-2006)
  • Secretar al Asociației scriitorilor din Iași (1971-1990)

 

SCRIERI. Volume de proză, teatru, publicistică:

  • “Estudiantina” – 1962
  • „Nedumerit în Atlantida” – 1968
  • „Cu microfonul în buzunar” – 1969
  • „Lumea într-o picătură” – 1971
  • „Altfel despre sport” – 1972
  • „Din Azore în Antile” – 1973
  • „Sâmbătă la Veritas” – 1971
  • “Departe” – 1974
  • „Sonnabend im Veritas” (Berlin,1974)
  • „Razna prin trei continente”- 1977
  • „Reduta și șoarecii” – 1977
  • „Daleci” – Sofia, 1978
  • „Begunci” – Beograd 1978
  • „Oastea oștilor” – 1980
  • „Klopotliwi Swiadek” – Varșovia 1980
  • „Martor” – 1981
  • „Noaptea” – 1981
  • „… și alte piese” – 1985
  • „Puterea ingrată la români” – 1990
  • „O cronică a Basarabiei” vol.I – 1995
  • „O cronică a Basarabiei” vol.II – 1999
  • „Potcoave pentru purici” – 2000
  • „Uimiri” – 2001
  • „Noaptea asta nu câștigă nimeni – 2002
  • „Cercul” – 2002
  • „Grădina lui Dumnezeu” – 2004
  • „Să vezi și să nu crezi” – 2006
  • „Printre cărți” – 2009
  • „Pompe funebre” – 2010
  • „Printre alte cărți” – 2012
  • „Căminarul” – 2012
  • „Zece ani de foc” – 2012
  • „Teatru și iar teatru” (Opera Omnia)- 2012

 

Scenarii pentru filme artistice de lung metraj:

  • “Un bulgăre de humă”, “Escapada”, “Totul pentru fotbal”, “Am o idee” ș.a.

ECATERINA OPROIU: „Un codei inteligent și sincer spune lucrurilor pe nume cu vervă și cu o  anume lumină interioară care întovărășește totdeauna tot ce-i născut iar nu  făcut.”

Piese de teatru jucate pe toate scenele din Romania si la teatre din străinătate:

Piesele „Tango la Nisa”, „Noaptea”, „Sâmbătă la Veritas”,„Reduta și șoarecii”, „Omul din baie”, „Fără  cascadori”, „Rouă și tutun”, „Fotbal!”, „Femeia în cușcă”, „Stress”, „Cabana”, „Iva-diva”, „Înainte!”. „Hardughia”, „Noaptea asta nu  câștigă nimeni!, „Duo amore”, „Biroul informații eterne”, regizate de Sanda Manu, Sorana Coroamă,  Alexandru Tocilescu, Dan Nasta, Dan Alecsandrescu, Mircea Albulescu, Dan Micu și (unele) de autor, au fost jucate la Teatrul Național din București, Teatrul Național din Cluj-Napoca, Teatrul Național din Craiova, Teatrul Național din Iași, la teatrele bucureștene Giulești, Comedie, Nottara, Casandra, la teatrele din Brașov, Bacău, Brăila, Botoșani, Constanța, Pitești, Satu Mare, Baia Mare, Oradea, Timișoara, Reșița, Piatra Neamț, Suceava, Teatrul German Timișoara, Teatrul „Luceafărul” Iași ș.a. Peste hotare s-au jucat  la Teatrul Național German din Weimar, la Novosibirsk, Praga, Tbilisi.

 

  Nichita Stănescu: „Mircea Radu Iacoban nu aude dialogul, ci îl vede. De aceea, oamenii pieselor lui sunt personaje. De  aceea, decorul uman devine un teatru perpetuu, iar drama, ca sentiment, continuă. Teatrul lui  este de văzut, iar  cine are  urechi de auzit, să-l audă!”

REFERINȚE CRITICE

  • acad. Al. Zub („Cronica veche” 7-8/2012), acad, Mihai Cimpoi (în „Printre cărți” vol.II, 2012), Nichita Stănescu (p.3),Valentin Silvestru,
  • Edgar Papu, Mircea Ghițulescu, N. Barbu (p.6), Const. Ciopraga, Margareta Bărbuță, (p. 85), Ion Cocora, Florin Tornea (p. 228),
  • Ludmila Patlanjoglu,Victor Parhon (p. 298), St. Oprea, Miruna Ionescu, Const. Radu Maria (p. 386),D.R. Popescu, Const. Paiu (p. 518 în „Teatru și *iar teatru”, 2012), referințe în Dicționarele literare și enciclopedice.

 

PREMII

  • 1977 — Premiul Academiei Române pentru teatru
  • 1976 — Premiul Uniunii Scriitorilor din România
  • 2006 — Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
  • Două premii ale Asociației scriitorilor din Iași, premii ale unor reviste literare.

DISTINCȚII:

  • 2002 — Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova”. [2]
  • 1982, 1998 și 2004 – Ordinul “Meritul cultural”
  • 2013: Medalia de stat „Mihai Eminescu” (Republica Moldova)