Scriitorul Constantin Mănuță a trecut la cele veșnice pe 1 aprilie 2021.
Născut pe data de 21 decembrie 1948, Constantin Mănuță a debut publicistic înCotidianul „Flacăra Iașului”, 1967, cu poezia Dorul meu. Editorial, a debutat 30 de ani mai târziu, în 1997, cu volumul de poezii Din toate rănile sufletului ,Ed. Junimea. Dintre volumele de poezie publicate amintim : Orele umbrei, 1998, Ed. Junimea, La răsărit de cuvânt , 1999, Ed. Bolta Rece, Steaua de cucută,2001,Ed.Tehnoppres , Instanța grea, 2003, Ed. Cronica, Zidit în zbor, 2004, Ed. Cronica Înzăpezit sihastru, 2006, Ed. Pim, Melancolie de stea, 2007, Ed. Cronica, Cocor de fum, 2008 ,Ed. Timpul, Taina din rană, 2010, Ed. Timpul; Fior târziu, 2011, Ed. Timpul, Zodia Coronavirus, 2020, Ed. All Zenit. În 2004, a publicat volumele de proză – microeseuri filosofice: Crucea Viscolită și Proză-Micromonografie literară (în colaborare cu Magdalena Mănută, Vasile Filip-Vârful cu dor al poeziei românești, 2004, Ed. Pim Iași).
A colaborat la revistele: Poezia, Amfiteatru, Cronica, Ginta latină, Neamul Românesc, Convorbiri Literare, Opinia, Opinia Moldovei, Flacăra Iașului, Revista Română, Coloana Infinitului, Dor de dor etc.
Prin plecarea lui Constantin Mănuță la Veșnicie Uniunea Scriitorilor din România a pierdut o voce sensibilă a poeziei românești.