Gheorghe Simon a trecut la cele veșnice sâmbătă 15 mai 2021.

Născut pe 27 martie 1950 la Mănăstirea Agapia, Gheorghe Simon a debutat poetic în 1969, în ziarulCeahlăul.„Părinte literar mi-a fost poeta Constanţa Buzea. Din când în când, i-am trimis grupaje de poeme pe care le comenta şi le publica apoi în paginile României literare”, mărturisea Gheorghe Simon.

Editorial a debutat în 1984 cu volumul Fulgere captive (poeme), Editura Junimea. Au urmat volumele (selectiv): Viaţa după Iisus (poeme), Editura Panteon, 1996; Duminica absenţelor (poeme), Editura Princeps Edit, 2004; Ardere de tot, Editura Princeps Edit, 2009; Amin Agapia (poeme), Editura Princeps Edit, 2012; Fractalia, Princeps Multimedia, 2014; Dialoguri la Agapia, eLiteratura, 2014; Dumnezeu citeşte din cartea vieţii, eLiteratura, 2014; Jurnalul unei asceze, eLiteratura, 2014; Nume şi chipuri, eLiteratura, 2014; Canonul iubirii (epistole), Princeps Multimedia, 2014; Teofania, Editura Doxologia, 2017; Calea numelui, Editura Eikon, 2019.

„Într-o vreme când poezia se vede sufocată de cuvinte goale, care nici măcar din coadă nu sună, când nerespectul faţă de cuvânt eşuează într-o pornografie dintre cele mai scabroase, lirica lui Gheorghe Simon este o oază de normalitate şi de întoarcere la frumuseţea creştină a fiinţei”, apreciază criticul literar Theodor Codreanu.

A publicat mai multe eseuri de specialitate: La quête sans conquête, Franţa 1994, James Joyce, une lecture roumaine, Franţa 1996, Sylvie Germain ou la trenscendance du silence, Franţa, 2012, precum şi în revista INTERVOIX: Journal d’une ascèse

A publicat versuri și eseuri în revistele: România literară, Viaţa Românească, Convorbiri literare, Poezia, Timpul, Cronica, Poesis, Dilema Veche, Feed Back, primind mai multe premii literare: premiul revistei „Luceafărul” (pentru eseu), premiul revistei „Ateneu” (pentru eseu), premiul revistei „Tribuna” (pentru eseu), premiul  „Cartea Reprezentanței Neamț” acordat de Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Iași.

A fost membru fondator și redactor-șef adjunct al revistei „Opinia studențească“, membru fondator al Fundației Culturale „Ion Creangă“ și membru al Uniunii Scriitorilor din România- Filiala Iași. Totodată, a fost membru al Asociaţiei Europene „François Mauriac”.

Gheorghe Simon este un poet al Cuvântului în sens primordial, ca pelerin în propria sa singurătate, în propriul său suflet, spre izvorul nemuritor al Verbului divin. Astfel, ni se dezvăluie o concepţie înaltă despre poezie, ca res sacra, cu un sens profund pe care poetul îl descoperă în toate ipostazele vieţii. Viziunea lui Gheorghe Simon asupra poeziei se relevă ca jertfă a fiinţei către Cuvântul întrupat, căci, rostul poetului e în cuvânt, în fervoarea rostirii”.( Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga)

Prin plecarea lui Gheorghe Simon la cele veșnice, s-a pierdut o voce distinctă a liricii românești. Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Comments are closed.