Miron Kiropol s-a stins din viață joi, 18 iunie 2020, la Paris.

Născut la 29 septembrie 1936 la Bucureşti,  MIRON Kiropol  a debutat cu versuri în 1963 la „Contemporanul”, iar editorial în 1967, cu Jocul lui Adam. Urmează alte două volume de poezii: Schimbarea la faţă (1968) şi Rosarium (1969), ultimul rămas însă nedifuzat şi ulterior dat la topit drept represalii pentru că, în septembrie 1968, profitând de o invitaţie la un colocviu de poezie ce urma să aibă loc în Belgia, Kiropol luase decizia, sub şocul invadării Cehoslovaciei, dar şi – mai lucid decât mulţi alţii – convins că nimic nu se va schimba în România, să nu se mai întoarcă în ţară.  Are şansa de a fi sprijinit de personalități precum Pierre Emmanuel sau Vintilă Horia. După un scurt interludiu spaniol se stabilește definitiv în Franţa, la Paris.

Cu trecerea timpului devine poet şi scriitor de limbă franceză, tipărind în anii ’80 şase volume de versuri şi în 1991 unul de proză memorialistică foarte specială, poematic-filosofică, Diotima. În 1983 cunoscutul editor de poezie Guy Chambelland îi dedică un număr al revistei sale „Pont de I’epee”. De-a lungul anilor ’90 îi apar, în limba în care a început să scrie şi la care nu a renunţat niciodată, câteva cărţi fundamentale: Această pierdere (1992), apoi versiunea românească a primului volum din Diotima (1997), conţinând dublul paginilor din ediţia franceză, al doilea volum (1998), precum şi Făt-Frumos din lacrimă (I-II, 1994-1996), epopee proiectată în mai multe volume ce vor însuma între zece şi cincisprezece mii de versuri. A tradus în româneşte din Eugenio Montale, Cecco Angiolieri, Dino Campana, Salvatore Quasimodo şi din lirica olandeză contemporană, iar în franceză din Ion Caraion, Mircea Dinescu, Cassian Maria Spiridon, Florentin Palaghia.  În 1992 a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor şi cu cel al Academiei Române, iar în 1997, la primul Festival Internaţional de Poezie de la Oradea, i se acordă Premiul pentru Opera omnia. De asemenea, revista Convorbiri literare i-a acordat Premiul Opera Omnia în 1999, în cadrul Zilelor revistei, ediția a III-a.

Opera literară:  Jocul lui Adam, Bucureşti, 1967; Schimbarea la faţă, Bucureşti, 1968; Rosarium, Bucureşti, 1969; Sur le visage redempteur, Paris, 1972; Dieu me doit cette perte, Paris, 1983; Auguste nostalgie du sang, Paris, 1986; Chastete regnante, prefaţă de Lucian Raicu, Paris, 1987; Le Rang johannique, 1989; Apophtegmes de l’amour, Paris, 1989; Diotima, vol. I: Les morts s’en melant, Paris, 1991; ediţia Oradea, 1997, vol. II: Scara lui Iacob, Oradea, 1998; Această pierdere, Bucureşti, 1992; Făt-Frumos din lacrimă, I-II, Bucureşti, 1994-1996; Augusta nostalgie a sângelui – Auguste nostalgie du sang, ediţie bilingvă, Oradea, 1997; Solitudinea lui Eros, Bucureşti, 1998; Ceea ce sferele gândesc despre noi, Iaşi, 1999; Metopă, prefaţă de Ioan Ţepelea, Timişoara, 2001; Ioana d’Arc, Botoşani, 2001; Povestea deviaţionistului, I, Iaşi, 2003;  Aur în sită, 2014; Cuvinte strigându-și cenușa, 2019.

Traduceri: Poeţi francezi din secolul al XVI-lea, Bucureşti, 2000; G. Bacovia, Plumb-Plomb, ediţie bilingvă, Iaşi, 2001; Comment lire Eminescu en francais, Bucureşti, 2001; Mircea Dinescu, Trente-deux poesies, prefaţă de Lucian Raicu, Paris, 2001; Jean Keats, Poezii, Bucureşti, 2001.

Prin moartea lui Miron Kiropol, literatura română pierde un poet dintre cei mai importanți și, totodată, pe excelentul traducător.

Comments are closed.