În urma unor atacuri repetate şi a punerii în circulaţie a unor informaţii răuvoitoare şi neconforme cu adevărul, conducerea Uniunii Scriitorilor din România aduce la cunoştinţa opiniei publice interesate şi, nu în ultimul rând, a membrilor ei, următoarele:

În ciuda dificultăţilor survenite, înUSR SIGLAtre care o subfinanţare cronică, consecinţă a crizei de după 2009, care a afectat funcţionarea U.S.R., ca şi pe a altor instituţii şi firme, U.S.R. se află la acest început de an 2016 într-o situaţie financiară stabilă, fără datorii la stat sau la particulari, lucru care se cuvine cu deosebire subliniat, mai cu seamă că U.S.R. administrează nouă publicaţii periodice, bine ştiută fiind soarta celor mai multe ziare şi reviste în acest moment. Chiar şi în aceste condiţii, U.S.R. şi-a desfăşurat activitatea fără întreruperi sau renunţări. Singurul program major care a fost abandonat din lipsa fondurilor a fost Festivalul „Zile şi Nopţi de Literatură” de la Neptun. Sperăm să-l reluăm într-o zi. Toate celelalte programe importante şi-au urmat cursul normal, costurile fiind integral acoperite din fonduri atrase. Nici un leu din cotizaţii sau din alte surse interne n-a fost cheltuit pentru programe, unele organizate de Filiale, precum Gala Poeziei Contem­po­rane, Turnirul de Poezie, Colocviul Romanului, Colocviul Revistelor Literare, Festivaluri de Literatură ţinute la Cluj, Iaşi, Arad, Alba-Iulia şi Chişinău, în cadrul cărora au avut loc întâlniri cu cititorii sau lecturi publice, Premiile U.S.R., Premiile Filialelor şi altele. Au existat voci care au dat vina pe risipirea banilor contribuabilului, cum e la modă să se spună astăzi: în realitate, U.S.R. n-a risipit nici un ban, folosindu-i pe cei obţinuţi din sponsorizări în scopul creşterii vizibilităţii scriitorului român contemporan în ochii unui public cât mai larg. E de datoria noastră să menţionăm că, în această perioadă, ne-am bucurat de sprijinul financiar al Guvernului, al Ministerului Culturii şi al unor primării şi consilii judeţene. În 2015, Parlamentul a adoptat în unanimitate Legea 136 a finanţării de la buget a publicaţiilor culturale ale ANUC, din care U.S.R. face parte, cele mai multe publicaţii finanţate fiind, evident, cele ale U.S.R. Este pentru prima oară când în România există o astfel de lege, consacrând interesul şi sprijinul statului pentru cultura scrisă. Legea a fost votată de două ori, fiind întoarsă în Parlament de preşedintele Băsescu, în urma intervenţiei unor scriitori, membri ai U.S.R., editori, nici măcar toţi, de reviste, care, fără măcar să se informeze corect, s-au simţit excluşi. În realitate, deşi cu altă metodologie, se bucurau şi ei de finanţare, şi asta, chiar la propunerea U.S.R. E cazul să se ştie că Legea este rodul unui efort îndelungat şi laborios al conducerii actuale a U.S.R. şi nu comportă nici un element discriminatoriu. A se aşeza la masa pusă li s-a părut, însă, şi li se pare în continuare unora un lucru firesc. Tot din partea unor scriitori, membri ai U.S.R. şi, unii, beneficiari ai indemnizaţiei de merit, s-a produs un atac la baionetă contra taxei de timbru. Motivul scriitorilor-editori de cărţi este că se micşorează accesul la carte al cititorului de literatură, prin adăugarea la preţ a taxei cu pricina. Două neadevăruri într-o singură frază: un timbru forfetar de 0,50 lei pe exemplar reprezintă un spor de preţ derizoriu, plătit de cumpărător, nu de editură, care n-are a se teme, în aceste condiţii, de riscul falimentului, invocat de unii. Să nu uităm că, de la 1 ianuarie 2016, TVA la carte, şi aşa redusă, a scăzut de la 9 % la 5 % fără totuşi ca preţul cărţii să scadă la rândul lui. Să nu uităm, de asemenea, precaritatea onorării de către editori a drepturilor de autor. În acest moment, editura Humanitas se află în proces cu U.S.R. pe tema ta­xei de timbru, solicitând abrogarea ei ca neconstitu­ţională. Cum obiecţia a mai fost ridicată şi înainte, U.S.R. a cerut acum doi ani avizul Curţii Constituţionale şi a primit confirmarea caracterului constituţional al legii. Reamintim şi faptul că membrii U.S.R. care sunt pensionari beneficiază de un supliment de pensie. Există şi un număr de scriitori importanţi care primesc indemnizaţia de merit. Numărul beneficiarilor de aceasta din urmă a fost sporit sub actuala conducere cu 15%. Sunt bunuri câştigate de predecesorii noştri, menţinute de noi, nu totdeauna însă fără riscul de a le pierde. Am învăţat în aceşti din urmă ani că nimic nu e definitiv într-o societate neaşezată precum aceea românească. A fost nevoie de o mare tenacitate şi de eforturi foarte costisitoare moral pentru a face corabia scriitorilor să plutească pe valuri tot mai mari şi mai ameninţătoare. Nu suntem deloc bucuroşi că a trebuit să ne luptăm cu atâtea dificultăţi. Nu dorim laude pentru ce am reuşit să păstrăm sau să obţinem în timpul mandatelor noastre. Nu interpretăm rezultatele obţinute ca rod al unor sacrificii. Ne-am făcut datoria pe care ne-am asumat-o. Dorim să ne fie respectat efortul şi să fim scutiţi de acuzaţii fără temei şi, încă, exprimate în cel mai suburban limbaj.

Se petrece, din nefericire, un fenomen pe care nu-l putem înţelege: e vorba de ostilitatea faţă de conducerea U.S.R. a unor scriitori, membri sau nu. Nu suntem naivi: ştim foarte bine că se poartă respingerea a tot ce este instituţional, ţinând de sistem, şi nu numai la noi. Dar lipsa de sens şi virulenţa exprimării acestei ostilităţi ne pune pe gânduri. U.S.R. suportă de la o vreme asaltul unor procesomani, membri sau foşti membri, plătind din greu avocaţi, pentru tot felul de fantasme ale iniţiatorilor acţiunilor cu pricina. Procesele urmăresc, nici mai mult, nici mai puţin, decât anularea Statutului în vigoare din 2013 al U.S.R. şi înlocuirea preşedintelui şi conducerii U.S.R. ca ilegale. Un autointitulat Grup de Reformă a prezentat mai multe liste de revendicări. Cu excepţia celor două măsuri mai sus menţionate, semnatarii au mai degrabă critici decât propuneri de schimbare. Critici care denotă însă, în cel mai bun caz, necunoaşterea funcţionării U.S.R., acuzată de lipsă de transparenţă, în condiţiile în care unii dintre semnatari au fost membri ai Consiliului U.S.R. şi au putut vedea cu ochii lor, an de an, cu ocazia reuniunilor de bilanţ, afişate pe ecran şi în culori variate, pe înţelesul oricărui copil, starea financiară, sursele de venituri şi cheltuielile, prognoza pe anul următor. Reaua-credinţă a mers atât de departe, încât a fost atacat Statutul, cum am arătat mai sus, chiar de către unul dintre cei care au făcut parte din comisia însărcinată de Consiliu în 2013 să culeagă din Filiale şi să centralizeze propunerile de amendare. E vorba de Dan Mircea Cipariu, care nu numai a votat Statutul pe care azi îl contestă, dar s-a ales preşedinte al Filialei de Poezie Bucureşti pe baza lui şi a candidat apoi pe aceeaşi bază la preşedinţia U.S.R. Pierderea alegerilor l-a lăsat neconsolat, drept care a devenit intervenient într-un proces prin care se solicita invalidarea ca nestatutară a alegerii preşedintelui care îl învinsese. Motivul invocat era că preşedintele ar fi fost ales de un „organ inferior”, Consiliul, şi nu de Adunarea Generală. Dar cine era mai în măsură decât DMC să ştie că lucrurile nu stăteau aşa, susţinându-şi el însuşi candidatura în Adunările Generale la care a participat împreună cu preşedintele ales? Iniţiind grupul de reformă, DMC, exclus recent din U.S.R., ascunde sub masca denunţării unor pretinse nereguli din U.S.R. banala dorinţă personală de a deveni preşedinte pe altă cale decât aceea democratică a alegerilor. Altminteri, nici o umbră de propunere ori măcar de sugestie concretă şi utilă nu se desprinde din protestul membrilor Grupului. Acţiunile Grupului au culminat cu o convocare a unei Adunări Generale Extraordinare a U.S.R. pe 18 martie. Statutele U.S.R., nu doar acela din 2013 contestat de DMC, prevăd că doar preşedintele, Consiliul (sau, după caz, Comitetul Director) sau o treime din membrii U.S.R. au dreptul de a convoca Adunarea Generală Extraordinară. Conducerea U.S.R. s-a adresat justiţiei pentru a bloca disperata iniţiativă. Urmare a tuturor acestor ilegalităţi, reţelele de socializare dau pe dinafară, era să spunem vomită, de atacuri la persoană, calomnii, injurii, unele mai scabroase decât altele, nereproductibile, majoritatea, la adresa preşedintelui şi a conducerii U.S.R. O adevărată isterie a fost declanşată pe Facebook şi pe bloguri de fantasmele legate de putere ale lui DMC, care a transformat publicaţia lui on-line agenţiade­carte.ro într-o cloacă în care îşi găsesc zilnic loc toate mârşăviile membrilor Grupului. Numai într-o ţară bolnavă ca România de azi se pot inversa într-o asemenea măsură cauzele şi efectele: să-i vezi pe unii oameni de bine, doar că naivi ori neinformaţi, afirmând că U.S.R. procedează stalinist, prin excluderi şi avertismente, fără a sufla un cuvânt despre gunoiul urît mirositor pe care membrii Grupului i-l aruncă în cap, ceas de ceas, zi de zi şi în proporţie de masă, ni se pare lamentabil moral şi compromiţător intelectual.

Conducerea U.S.R. ţine să-i informeze pe oamenii de bună-credinţă, pe scriitori, membri ai ei, că starea Uniunii e bună, stabilă, iar funcţionarea perfect legală. Problemele nu sunt în U.S.R., ci în Grupul de Reformă şi printre aderenţii la el. Conducerea U.S.R. a respectat Statutul, nici o măsură adoptată nefiind în afara lui. E ciudat să constaţi că tocmai cei care contestă Statutul, pentru pricini de ei inventate, acuză U.S.R. de a funcţiona ilegal. Şi la fel de ciudat este să constaţi că vorbesc de demnitatea scriitorului, pe care U.S.R. n-ar respecta-o, nişte oameni în legătură cu care numai despre demnitate nu poate fi vorba. Luaţi-vă o mască de gaze şi parcurgeţi blogurile şi Facebook-ul domnilor Florin Iaru, Claudiu Komartin, Marius Ianuş, Paul Vinicius şi ale altora ejusdem farinae. Vă avertizăm că ele conţin pagini care dăunează grav sănătăţii.

Conducerea U.S.R. mulţumeşte tuturor celor care s-au arătat solidari cu acţiunile ei, cu atât mai mult cu cât ştie că şi-au asumat riscul de a intra în gura murdară a pantagruielilor de ocazie, şi-i asigură că nu va ceda presiunilor şi îşi va îndeplini obligaţiile pe care şi le-a asumat faţă de membrii ei, indiferent de obstacolele care îi vor mai fi puse în cale.