Lucian Strochi (23 iulie 1950, Petroşani, judeţul Hunedoara) – poet, prozator şi critic literar. Urmează cursul elementar şi liceul la Petroşani. În 1974 devine licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, absolvind ulterior şi un curs postuniversitar de biblioteconomie. În 2003 îşi susţine doctoratul la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. Lucrează ca profesor la Tazlău, Piatra Neamţ şi Luminiş (1974-1979), bibliotecar la Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” din Piatra Neamţ (1979-1982, 1989-1991) şi la o şcoală generală (1982-1989), purtător de cuvânt al Consiliului Judeţean Neamţ (1992-1999) şi la Primăria municipiului Piatra Neamţ (1999-2001). Ulterior conduce Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural a Judeţului Neamţ. Este şi redactor-şef la „Reformatorul” (1993-1999), codirector la „Antiteze” (2002). Debutează în 1969, cu poezie, la „Amfiteatru”, iar editorial cu volumul Penultima partidă de zaruri, apărut în 1985. Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Amfiteatru”, „Astra” etc.

Opera 

• Penultima partidă de zaruri, Bucureşti, 1985;

• Gambit, Bucureşti, 1990;

• Cuvântul cuvânt, Piatra Neamţ, 1994;

• Purtătorul de cuvânt, Piatra Neamţ, 1996;

• Cicatricea, Piatra Neamţ, 1996;

• Sonete, Piatra Neamţ, 1998;

• Memoria fulgerului, Iaşi, 1999;

• Monere – 50, Piatra Neamţ, 2000;

• Emisferele de Brandenburg, Piatra Neamţ, 2001;

• Versuri, Iaşi, 2002.

Leave a Reply